[idiot]

ianuarie 29, 2015

Sunt un prost!

Filed under: delir — Jdjot[ @ 12:00

Sunt un prost!

in ganduri)

Cel mai prost. Odios de prost. Si, culmea, nu ma deranjeaza. E un lux pe care mi-l permit.

Nu inteleg de ce oamenii intra in panica sau se supara definitiv atunci cand cineva le spune – ‘prietene, esti prost’? Chiar nu inteleg! Si daca te face prost, ce?

Iti pica self-esteemul pe jos si se sparge in mii de cioburi? Sau? Omul ala este un strain, nu te cunoaste, nu stie de gandesti, nu stie cine esti, ce vrei sa spui… ci doar te ataca.

Iar aici pot exista cateva cauze

1. nu a inteles ce ai vrut sa spui si, simtindu-se atacat, a contra-atacat;

2. l-ai prins intr-o pasa proasta si te-a atacat oricum pentru a se descarca si

3. te-a atacat pentru ca ceea ce ai spus tu a intrat in contradictie cu convingerile lui.

Merita sa-ti faci procese de constiinta pentru asta? Nu! Daca cineva te face prost din senin, fara niciun fel de argument, cel mai bun raspuns este un zambet si un ‘multumesc’.

Ce sens are sa-l trimiti la origini? Ce sens are sa declansezi un conflict? Pierdere inutila de energie. Nu domnule, ii spui ‘multumesc’ si mergi mai departe. Omul ala nu exista pentru tine. Daca lasi ca atacul lui sa produca ceva in tine, esti pierdut.

Inseamna ca in spatele relaxarii tale se ascunde o fragilitate extrema si ca de fapt tu nu esti zen, ci un butoi de pulbere. Pe scurt, esti o minciuna!

Sunt prost! Si nu ma tem sa o spun. Oricat de mult citesc (si o fac) tot sunt prost. Nu este acea prostie ranceda ce trebuie izolata de lume, acea prostie otravitoare pe care o regasesti peste tot.

Nu, este acel gen de prostie (unii ii spun realism) care te mentine cu picioarele pe pamant, cu mintea si sufletul deschise si cu o uriasa dorinta de a invata lucruri noi tot timpul. Cei care cred ca pentru ei procesul de invatare s-a incheiat, nu numai ca nu sunt inteligenti, insa sunt si morti.

In lumea asta in care toti mortii se cred destepti, eu prefer sa-mi permit luxul de a fi prost!

ianuarie 10, 2015

urmuz la frizer

Filed under: delir — Jdjot[ @ 16:45

urmăăătorul! așezați-vă aici. ce să fie?

barba, vă rog.

cum o doriți?

cu de toate.

picant sau dulce?

fără sos deloc. de dragul schimbării (face cu ochiul)

de pui?

nu, fără pui.

vită?

fără vită.

nici una nici alta?

îmi place cărarea pe mijloc.

(ridică din umeri) castraveți murați sau cruzi?

deloc. nu vreau nici cartofi prăjiți.

ceapă? sos usturoi?

nu, nu. nu puneți nici lipie, vă rog.

ok, se face. următotuuuul!

vă rog, cât durează?

(se uită prin el) o șaorma fără de toate! la cine? șaormaaa fără de toate!

ah, scuze. cred că aici, la mine.

pentru aici sau acasă?

e totuna, că stau aici în dristor.

uitați-vă în oglindă. cum vă place?

este perfect! cât vă datorez?

nimic.

poftim, păstrați restul, mulțumesc.

noi vă mulțumim.

aș mai putea primi niște șervețele în plus?

ne pare rău dar persoanele cu fire de păr alb în barbă nu beneficiază de nimic extra. unitatea noastră își rezervă dreptul de a selecta clienții.

dar asta frizează absurdul!

decembrie 18, 2014

papasăpărepeapa pheopeonipix

Filed under: rîme — Jdjot[ @ 04:45

m-am făcut negru de supărare ca un mic.
de la Cocoșatu? nici cât negru sub unghie!
ca un mic pulă de negru, sufletul meu
pigmeu canibalizat condimentat puțin picant
prin fum s-a pigulit repigmentat

decembrie 12, 2014

țâșnitură de cremă de cofetăreasă

Filed under: rîme — Jdjot[ @ 22:45

ș-aș încăleca pe-o șa

ș-aș zice că așa sau poate nu chiar așa

ș-aș îmbrățișa blănăreasa ricoșa lăptareasa acroșa mezelâreasa încețoșa brânzăreasa învârtea crâșmăreasa îngroșa covrigăreasa învârtoșa florăreasa și tot așa

dar m-aș cam înfricoșa, așa că totuși

n-am zis decât că așa sau poate nu chiar așa

ș-am plecat ca Cenușăreasa

cică mai vorbim, hai pa!

noiembrie 12, 2014

Juju face caca

Filed under: delir — Jdjot[ @ 18:30

ati patit vreodata sa iti ceara ajutorul un prieten? e ok, asa e de obicei, pentru asta sunt prietenii.  dar ce te faci  atunci cand gesturile de prietenie din partea ta devin o obligatie si ajutorul pe care il oferi se transforma intr-o corvoada? vorba aia, ii dai un deget si iti ia toata mana. chiar atat de important sa fie confortul prietenilor incat sa-ti sacrifici libertatea? de unde trebuia sa tii catelul ala “doar cateva zile” pana se muta, au trecut deja cateva saptamani, mancare ii cumperi tu, la veterninar il duci tu, il scoti la plimbare zilnic, strangi dupa el caca. toate astea sunt ok daca ai dori in viata ta un catel. dar nu iti doresti, nu ai timp sa te ocupi si poate ca nici bani. asa ca pui mana pe telefon, ca sa vorbesti cu stapanul catelului. iti cauti un ton calm, desi chiar in clipa asta catelul molfaie singura ta pereche de pantofi buni. aaalo salut ce mai faci cum, inca nu te-ai instalat? inca vreo cateva saptamani? ok, uite care-i treaba: nu mai pot sa am grija la infinit de catelul asta, toata ziua stau dupa el, daca voiam animal imi luam animal, probabil unul care sa-mi placa foarte mult, da’ asta nici nu-mi place foarte mult (nu ma uit in ochii lui Juju in timp ce spun asta) asa ca vino cat mai repede sa-l iei de pe capu meu! ei, si atunci incepe partea cea mai frumoasa a prieteniei adevarate: manipularea emotionala.

nu-i asa ca iti doreai un companion? nu ziceai tu ca ce fain e cum intra in vorba cu tine tot felul de oameni si mai ales gagici atunci cand iesiti la plimbare? ei nu e chiar asa rau, e cuminte sa stii, o sa va intelegeti pana la urma. hai ca mai trec eu sa-i aduc de mancare. nu poti sa ma lasi acum. ce fel de ajutor e asta, pana la jumatate? stii ca n-am la nimeni altcineva la cine sa apelez. ce, eu nu te-am ajutat? cum, cand anume? atunci cand m-ai trimis sa-ti cumpar o sticla cu apa de la nonstop, de exemplu. cum adica, nu se compara? pai tu faci contabilitate cu prietenia, cat si cum ai de castigat?

ce-mi plac prietenii care vor sa te convinga ca ajutorul pe care te forteaza sa li-l oferi este de fapt mai mult in interesul tau decal al lor.

Pagina următoare »

The Rubric Theme. Blog la WordPress.com.

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 72 other followers