[idiot]

Aprilie 11, 2017

You and I are travellers of the grid

Filed under: delir — Pœtrip @ 04:07

Consciousness consists of molecular structures of quantum energy. “Quantum” means an unveiling of the sublime. Wonder is a constant.

       Where there is selfishness, healing cannot thrive.

This journey never ends. The multiverse is approaching a tipping point. Imagine a refining of what could be.

Nothing is impossible. To traverse the path is to become one with it. Divinity is the driver of stardust.

Our conversations with other mystics have led to a blossoming of hyper-self-aware consciousness. Who are we? Where on the great path will we be guided? Reality has always been overflowing with starseeds whose essences are enveloped in intuition.

       It is time to take inspiration to the next level.

Throughout history, humans have been interacting with the dreamscape via morphogenetic fields. We are at a crossroads of transcendence and discontinuity. We are in the midst of an angelic ennobling of consciousness that will become our stepping-stone to the cosmos itself.

Soon there will be a maturing of potentiality the likes of which the planet has never seen. We are being called to explore the solar system itself as an interface between grace and aspiration. The osmosis of wonder is now happening worldwide.

(bullshit generated here)

Why?

Martie 15, 2017

Există viață după mahmureală?

Filed under: delir — Pœtrip @ 16:38

De fiecare dată când mă îmbăt foarte tare mi se și rupe filmul. Asta înseamnă că nu-mi cunosc limitele dar nici adevărata personalitate. Nu-mi amintesc nimic, ca după o întâlnire de gradul 3.

În rest, sunt conștient că-s beat și totuși inconștient de treaz. Există niște misterioase filmări cu mine extrem de beat, dar de ele îmi aduc aminte doar la beție.

Se pare că abia aia e starea în care mie mi-e curaj să îmi placă de mine. De mine – cel neînfricat.

Dar mi-e și frică frățike să beau atâta. Așa că ce să fac, trăiesc în frică, pe uscat.

Mai bea din cupa vieții bă boule, să-ți curgă pe gât, pe tricou, pe pardoseala lucie a chiliei tale! Învață să te lăcomești, infruptă-te. Nu te simți vinovat pentru nimic.

Și exact ăla e momentul în care viața „îți dă o lecție” de umilință. Pac! Stai în banca ta. Ești un kkt.

Ce comic. Haha. Hai să bem ceva. Dar nu prea mult.

Iunie 1, 2016

se făcea că…

Filed under: delir — Pœtrip @ 20:49

ochii mi se închid copleșiți de fericire.

ca un pârâiaș scăpat liber pe un câmp înverzit,

vocea ta îmi inunda circumvoluțiunile.

așternuturile foșnesc hipnotizant

la fiecare mișcare a trupului tau complet nud.

stăm cu frunțile lipite și chiar nu mai știu

unde se termină mintea mea și unde începe a ta.

atingerea palmelor tale fierbinți aproape mă sperie,

oare ceea ce simt eu acum este însuși sufletul tau

într-o amforă care are forma ta?

tac, pentru că de fapt nu e nimic de zis.

nimic nu trebuie să-mi strice trăirea momentului,

așa ca țin ochii închiși și tac.

cuvintele nu-și mai au sensul

pentru că oricum nu mai au niciun sens.

sunt și ele goale ca noi.

am devenit unul și același copil

ce se îmbrățișează cu drag.

o moleculă cu un crâmpei de conștiință

care s-a regăsit.

 

ce faci, dormi?

 

aș vrea să răspund ca nu, nu dorm, cum să dorm – ba din contra, mă bucur de intensitatea clipei (a se reciti mai sus) însa îmi dau seama că de fapt chiar dormeam de-a binelea.

sunt lungit pe perne pe terasa de pe acoperișul casei unor prieteni. unul dintre ei cântă la hang drum, altul ruleaza ceva la lumina unei lămpi de hârtie. langă urechea mea răsuflă ușor un pisoiaș ațipit. de jur împrejur nu se văd blocuri, deasupra doar cerul înstelat. în depărtare o turnul unei uzine întunecate de care stă agățată luna.

întredeschisă subțire ca pleoapele tale atunci când ne iubim.

Martie 29, 2016

dă like, dă click

Filed under: muzica — Pœtrip @ 16:35

Martie 28, 2016

Dor Dac

Filed under: rîme — Pœtrip @ 18:02

(dactilogramă)

ca un tragic fior, sentimentele captive
gem în mine, sunt tracasat de dor,
dar, vai! de fiecare dat
când trebuie să vorbesc, doar tac.
e ca un dat, sunt varză, am trac!

geaba sunt dac liber get beget dacă pe dat
de-un Nostalgică Contră eu sunt posedat
mi se întunecă mintea cea de costoboc
îmi pierd capul și nu mă mai pot
exprima liber neam, deloc.

(Zalmoxis, zis și Gebeleizis)

Pagina următoare »