[idiot]

august 26, 2015

școala vieții

Filed under: delir — Jdjot[ @ 13:21

s-a sunat de recreație, în clasă a început gălăgia. Rio și cu Nil se ceartă care e mai mare, iar Mississippi și Volga îi încurajează pe la spate și-i întărâtă la rele. Amazon o trage de codițe pe Gange. Olt, Prut și Siret au făcut un fel de bisericuță a lor și râd de apele stătătoare din ultimele bănci. Deodată în clasă intră băieții răi, Cordilierii, Kilimanjaro și mai ales Fiji, care-i cu capsa pusă. Au început să-i îmbrâncească și să-i scuture pe Eufrat și afluenții săi de le-a sunat apa-n cap, e o răfuială mai veche. De frică, Olt, Prut și Siret s-au dat după Carpați care o cam hărțuia pe Dunăre. Niagara s-a pus pe urlat, gheizerele pe alergat haotic, în timp ce Himalaya le dă scatoalce peste scăfârlie.

iar din exterior se vede un frumos și linștit peisaj alpin, cu un pârâiaș care susură la poalele unui munte. dar cine este „în exterior”? noi, omul? și iar a început tărăboiul.

august 25, 2015

doar o zi avem!

Filed under: rîme — Jdjot[ @ 13:48

(și pe asta o s-o bem)

…își bâzîie musculița cea bețivă în piept

apoi se lansează în picaj spre paharul cu bere

sfârșitul ei va fi glorios, din pricina beției

nu va mai putea înota și astfel

ea va atinge Ebrietatea Cea Supremă!

trupul îi va rămâne plutind pe a berii suprafață

iar sufletul ei va călători direct în Paradis, spre o nouă viață

dar ce se aude? în loc de ovații și imnuri de glorie

se aud hohote de râs și zeflemele

oare ce-au cu ea suratele drosofile, nene?

a fost un chin, un inutil calvar:

după eforturi disperate de a se îneca

musculița noastră se târăște spre mal

și cățărându-se pleoștită pe buza de pahar

iși ridică privirea rușinată, văzând în zeci de exemplare

o surată care, cu un gest domol, eticheta îi arată:

„BERE FĂRĂ ALCOOL”

sunt o drosofilă ratată

august 19, 2015

Glorie Eternă Hipsterilor Neamului

Filed under: delir — Jdjot[ @ 13:22

Eu mi-am lăsat barbă prin 2005-2006, pur și simplu pentru că după 10 ani de bărbierit, m-am plictisit. pe vremea aia când am avut eu primele tentative de a fi bărbos nu era încă la modă lumbersexualul, așa că lumea mă tot întreba dacă-s preot. pe scurt, ca să vă etalați voi barba azi pe terasa la Control eu a trebuit să îndur prigoana tuturor, am fost un deschizător de bărbi. când spun că a trebuit „să îndur” nu exagerez defel, nu vă imaginați câți prieteni nu se puteau abține să nu ma tragă de barbă, cu mirarea omului care vede pentru prima oară ceva atât de nou încât trebuie să atingă. răbdam zâmbind, îmi ștergeam cu mâneca lacrimile de durere și așteptam să se oprească. nici nu mai pomenesc de întrebările stupide gen de ce ți-ai lăsat barbă sau dă-ți jos căcatul ăla de pe față. am un prieten vechi care până în ziua de azi când mă vede mă ia cu de ce nu vrei și tu să arăți a om? făcându-se că uită că el lucrează într-o bancă, unde i-ar fi imposibil să vină la muncă altfel decât tuns, bărbierit și îmbrăcat în sacou, lucru de care eu nu fac mișto, deși poate ar fi cazul, doar ca să-i închid gura.

Mă rog, nu-mi pare rău, a fost sacrificiul meu pentru generațiile de hipsteri care au urmat. ar trebui să mi se facă o statuie, cum e Laocoon încolăcit de șerpi să fiu eu asaltat de foarfeci îmbrăcate în oameni. apropo, probabil că ați tot dat peste texte de genul „noi am suntem generația cu cheia la gât” sau „noi suntem ultimii care am jucat țară, țară vrem ostași”, „noi am crescut cu suc de la dozator nu cu freshuri si smoothie-uri huooo”,  „pe vremea noastră luam zilnic bătaie cu rigla la palmă de la tovarășa învățătoare bă sclifosiților nerecunoscători”, „până și muzica proastă de pe vremea noastră tot era mai bună ca a voastră”, „noi am mâncat salam cu soia ca să fiți voi azi raw-vegan?” sau o fotografie cu o casetă audio alături de un pix, însoțite de textul „dă share dacă știi despre ce e vorba” mda, ce să spun, nostalgic, amuzant, dacă n-ar fi și o ușoară mândrie la mijloc, plus sentimentul ca tinerii de azi au o viață mai searbădă, mai lipsită de farmec, mai aridă, mai dezumanizantă fără șansa copilăriei noastre trăită in plină sărăcie care ne-a făcut oamenii extraordinari care suntem azi. ăștia de azi nu știu nimic decât tablete, jocuri, telefoane, facebook, selfiuri, nu ca noi, care eram în stare să ne jucăm ore în șir cu puța în nisip pe vremea când ei nici măcar nu existau. tendința asta de a discredita generațiile noi e un hate speech de boșorog care nu face față evoluției societății și schimbărilor prin care trece lumea.

Da, îți vine să mori de ciudă că ei au multe în plus față de tine? ți se pare că toți copiii de astăzi sunt mult mai inculți decât erai tu și prietenii tăi? well, îți spun ceva: te inșeli. poate că ai crescut tu, un caz absolut excepțional, într-o bulă de erudiție precoce, dar nu confunda bula ta cu restul generației tale, la fel cum nu ar trebui să generalizei de la 2-3 copii obraznici pe care i-ai văzut că scuipă pe stradă la toți copiii, nici de la 2-3 olimpici de atunci sau acum la o întreagă generație. dacă pe vremea ta se făcea școală, cu ce te-ai ales de pe urma ei? unde ai ajuns? cine ești? un frustrat care simte nevoia de confirmare prin denigrarea altora doar pe criteriul că-s mai mici ca vârstă. eu sunt de părere că decât școală multă, aglomerată de materii, mai bine puțină si mulată pe interesele copilului. da, boșorogul din tine va răcni: unde vom ajunge dacă toți vom face ce ne place în viață? eh, măcar nu vom ajunge ca tine.

P.S. vreau pentru posteritate și o statuetă în poziția gânditorului și cu mușchi de halterofil la mâna în care țin un pix. să fie în mărime naturală, ca să poată fi folosită ca derulator de casete.

august 10, 2015

pe planeta unde gravitația e invers

Filed under: rîme — Jdjot[ @ 02:05

berea se adună sus, două degete la buza halbei și spuma e dedesubt, să poți să bei ok

pastilele de cap și doctoricalele celelalte sunt administrate doar cu șosete chirurgicale sterilizate

licuricii-s transparenți de zor și-n până-n zori meduzele cântă de creierii te dor

te vorbesc pe la spate prietenii imaginari sau îți pun coarne când îți faci selfiuri

și tot așa mai departe.

iulie 30, 2015

peecocktail

Filed under: delir — Jdjot[ @ 13:25

Întins în cadă, cu robinetul în ceafă și degetul ei mare de la picior în gură, ca o murătură. Paharul cu fresh de mango, nectarine, prune, grapefruit și morcov s-a răsturnat de pe savonieră și a căzut în apă. L-am umplut la loc cu apă din cadă, am așezat aparatul de ras ca ornament și am ridicat paharul sus, hai noroc! Picăturile alea de ulei esențial de verbină fac toți banii. E destul de incomod să faci sex în cadă, deasupra suprafeței apei îmi iese doar fața și capul pulii, pe care stă ea așezată. Abia respir, ma plesnesc valuri în urechi, din stânga și din dreapta. Sânge, spermă, spumă, miere. Arcuită pe spate, se ridică din apă cu mâinile și tălpile pe marginea căzii ca și cum ar avea proporții titanice. Apa șiroiește hipnotizant de pe ea și când picură ultimul strop, dintre picioarele desfăcute izbucnește un jet cristalin care mă izbește drept în inimă. Închid ochii, mintea îmi bâzâie, apa călâie clipoceste între călcâie, acuma ce facem, facem un duș?

Pagina următoare »

Tema Rubric. Creează un sit web sau un blog gratuit la WordPress.com .

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 74 de alți urmăritori