joaca de-a idealul se plateste cu viata eterna

daca m-as duce in piata universitatii cu versurile acestei melodii scrise pe o pancarda, as fi eroul protestatarilor. dar daca le-as traduce in limba romana m-ar linsa in cateva secunde. cum, de ce? blasfemie! imagineaza-ti ca nu exista nici rai nici iad si ca sus, deasupra noastra, nu este decat cerul. imagineaza-ti ca nu mai exista granite intre tari, imagineaza-ti ca nu exista niciun motiv pentru care sa ucizi, nicio cauza pentru care sa mori, imagineaza-ti o lume in care traim toti in pace fara dumnezeu. imagineaza-ti ca nu exista proprietati, lacomie pentru bani sau putere, imagineaza-ti ca toata lumea este a fiecarui om. n-as fi putut s-o spun mai frumos ca lennon. ce am facut aici nu are intentia de traducere poetica, este doar o interpretare proprie facuta in 30 secunde. bun, si de ce m-ar linsa chiar si protestatarii care vor si ei o lume mai buna? ei bine, i-am vazut in piata pe acei mosnegi bine intentionati care au sfasiat cearceaful cu “legalizati marijuana”. un om care spera ca o lume mai buna este aceea in care doar el are dreptate, o lume in care sa aiba ceva mai multi banuti decat acum – si protesteaza pentru asta cu tricolorul intr-o mana si cu crucea in cealalta – acel om nu are cum sa inteleaga ideea din spatele versurilor, desi poate ii place sa creada ca melodia este printre preferatele sale. sunt doar niste cuvinte naive pentru o melodiuta, nimeni nu le baga in seama. john lennon era probabil foarte drogat cand le-a facut, isi inchipuie. cine poate sa creada ca un cantecel poate schimba lumea? cine poate crede ca un cantecel contine sensul vietii? un cantecel bun de facut misto la karaoke dupa 3 beri. un cantecel de sentiment pentru invitat o fata la dans. un cantecel comunist de care ne-am saturat atat de des la radio in masina in drum spre birou. totusi, la un moment dat in viitor acest cantecel va fi imnul unei noi lumi.

stiu, vei spune ca sunt un visator.

dar ghici ce? nu-s singurul

sper ca intr-o zi ni te vei alatura

si vom trai toti ca lumea ;)

de la ţară…

la oraş!

Petushki

de ce am ochii înceţoşaţi eu oare
de la citit, de la băut sau poate
de la zona crepusculară?

totul este simplu

pana sa vina stiinta cu o explicatie, omul a gasit una divina pentru fiecare fenomen meteorologic. ansamblul acestor supersitii si felul in care manipuleaza ele oamenii se numeste religie. evident, in colturi diferite ale lumii, s-au dezvoltat religii diferite. simplul fapt ca intre ele exista diferente fundamentale insemana evident ca niciuna nu este buna. sau ca sunt bune toate la un loc, si anume in singurul aspect pe care-l au in comun: ca universul este guvernat, este condus de sus. cei mai multi oameni religiosi cu care am vorbit pretind totusi ca nu cred in acel dumnezeu ca fiind un mos in cer, ci intr-o entitate care ne depaseste capacitatea de intelegere. asa si este, pe dumnezeu il descoperim treptat. asa si este, dumnezeu este in toate. numai ca nu este un domn si nici un zeu. pe dumnezeu il descopera stiinta, pas cu pas. nu dumnezeu tuna si fulgera din cer, exista o explicatie stiintifica indisputabila pentru asta. nu dumnezeu face la eclipsa in mijlocul zilei sa fie noapte, exista o explicatie stiintifica pentru asta. nu dumnezeu l-a facut personal pe om, exista si pentru asta o explicatie stiintfica. si atunci, ce-i mai ramane lui dumnezeu sa fie? daca nici lumea n-a facut-o, ce rost are el? daca nu exista o viata de dincolo, de cine sa ne temem? clar, o viata de dincolo exista, dar in alt sens decat cea in care ar trebui sa mergem in rai sau cel mai probabil sa ardem in iad vesnic cu totii. nu, dupa moarte ne vom intoarce in natura, in constiinta universala, toate moleculele din corpul nostru vor trai in continuare in alte si alte forme sub obladuirea acestui dumnezeu – care este nimic altceva decat modul simplu in care merg lucrurile. desigur, un dumnezeu la care nu trebuie sa ne inchinam, pentru ca pierdem timpul degeaba sa ii multumim cartii de fizica, celei de chimie, manualului de matematica. nu eu am nevoie de dovezi ca sa arat ca nu exista dumnezeu, toti oamenii religiosi ignora dovezile stiintifice ele in fata ochilor. pur si simplu nu le place acel adevar, cei mai multi sunt copii mici care nu vor sa accepte ca mos craciun nu exista. moment in care ii auzi recurgand la argumentul ultim: tocmai in asta consta frumusetea credintei, ca ei cred in ciuda oricarei logici. cu alte cuvinte, nu e nevoie de dovezi pentru ca dovada este in ei. totul ar fi perfect daca ar urma cu adevarat aceasta idee si ar pune pe foc toate cartile sfinte, nu si-ar mai pierde timpul inchinandu-se si nu ar mai incerca sa impuna altora acea revelatie intima a lor.

bâldâbâc

nu-s fericit nici supărat

am un soare în rucsac

sunt inutil dar nu mult timp, viitorul

va veni

va veni

va veni

va veni

(Grigorillaz)

 

nu-s fericit nici supărat

îmi car soarele în rucsac

pentru zile de rahat, timpul meu

pentru mine

stă pe vine

pentru mine

stă pe vine

 

voi sări fix în bulină

de pe o trambulină

cea mai de sus, cea mai de jos, cât trei blocuri

de abis

cât trei blocuri

de abis

 

nu stiu să înot şi nici să zbor

am frică de înălţime si gol

slipii nu-i am la mine,

sper doar să nu mă doară

ochii,

de atâta lumină

atâta lumină

atâta lumină

atâta lumină

bâldâbâc!

atâta lumină