megamortu

michael jackson e declarat mort.

eu cred ca orice reactie alta decat “mai ieri statea pe prispa casii / azi s-a dus in pizda ma-sii” este nesanatoasa – si nu neaparat in cazul lui particular, ci in general. copilul care pretindea ca a fost pipait de megastar azi recunoaste ca a fost fortat sa minta de catre parinti, pentru a castiga bani. la fel cum ma durea atunci in pix ca michael jackson este sau nu pedofil, ma doare acum in pix ca este mort sau viu. mai mult decat sa ascult din cand in  cand mp3-urile cu el si jackson 5 nu am ce sa fac. oricum senzatia pe care am avut-o intotdeauna cu muzica lui este aceeasi cu atunci cand asculti o manea. cumva, desi totul in tine iti spune ca “nu e bun”, parca simti si o subtire atractie periculoasa, care tine de animalul din tine. nici nu stii cum faci un mic  compromis si a doua zi dansezi moonwalk pe mese, cum bine ziceau Dimples D – Sucker DJ: “I came to the party for a different kinda action, The next thing I know I was doin’ a Michael Jackson”. in ziua cand am vazut prima oara “dirty diana” la televizorul cu care prindeam rusii, inainte de ‘89 eram un mic putoi cu ochi dar tin minte foarte clar cum mi-am spus in sinea mea: “da. asa DA, michael! mi-am schimbat parerea despre tine” – nu din pricina pletosilor care se zvarcoleau cu chitarile sau a cearceafurilor flendurite de vant ci pentru ca am vazut in micheal jacskon si altceva decat un mascaric. o bruma de artist.

cat despre fanii care s-au adunat in cerc (moment de reculegere sub forma de hora) in statia de metrou piata unirii ca sa jeleasca prin muzica “greaua despartire de michael” de parca ar fi stat toata ziua bot in bot cu el, nu am altceva de spus decat ca le-as face exact ce visam de cand am vazut pentru prima oara un palc de fani MJ, o adunatura de tantalai imbracati ca vai de ei, cu cosuri si palarii scofaclcite care se impiedicau dansand. intelegeti odata oameni buni ca imediat dupa ‘90, oamenii care aveau ceva in cap erau rockeri! ei bine, i-as aduna pe toti in jurul pickup-ul-ui cu gurile cascate, m-as aseza pe vinilul “dangerous” turat la maxim si in rotatia nebuna le-as da muie la toti, indiferent de sex – oricum la viteza aia nu mai conteaza cum arati, daca ai suflet bun sau ce muzica asculti. singura problema ar trebuis a fie sa reusesc sa am erectie. probabil ca in fata atator natarai mi s-ar micsora pana la imposibilitatea de a mai fi gasita vreodata, asa ca as relaxa vezica in asa fel incat sa am o sansa sa localizez cucusoru mergand in sens invers scurgerii.

yahoo 360. cronica unei morti anuntate

intr-un acces nostalgic am intrat pe pagina mea de yahoo 360 ca sa o (pri)veghez acum, cand mai sunt doar 5 zile, 6 ore, 35 minute, 34 secunde pana la sufocarea ei cu perna de catre corporatie. pe unul din blogurile prietene am gasit un comentariu foarte inteligent si amuzant, abia la final am (re)descoperit ca este al meu :)

“Neanderthalienii sunt ei prietenosi, sau sunt ei canibali…?” by Tanarul T

(intrebare retrorica, nu va scremeti mintile degeaba. iata commentul meu:)

demult pe vremea cand femeile si barbatii erau atat de rari pe suparfata Pamantului incat se plictisisera sa si-o tot puna intre ei la nesfarsit, intr-o mica pestera din munti isi ducea lupta pentru supravietuire si perpetuare un mic grup de neanderthalieni, compus din 3 masculi si 5 femele. Ne coboram atentia aspupra lor intr-o buna zi pe inserat la bataia de dupa prada de vanatoare, cand Tanarul Neanderthalian T (sa-i spunem) nu s-a ales, fiind mai pirpiriu si timid, decat cu un fragment de tibie de raton preistoric, caruia tocmai ii sugea maduva, cand a realizat ca sufland in el, poate produce anumite sunete placute urechii… A dezvoltat rapid o tema jucausha, apoi a improvizat putin, in final revenind la tema initiala. Toti cei adunati in jurul focului il priveau uimiti, era prima data cand se afirma intr-un fel. Jenat, a baigiut ceva de genul “acustica nu e buna aici”, dar vazand ca specimenele feminine se aduna cerc in jurul lui, a compus imediat o melodie sfasietoare de dragoste, de mare impact, datorita gamei minore, obtinuta printr-un nou orificiu in os. Acea seara magica l-a transformat pe loc in alintatul pesterei, primind mereu partile cele mai bune din vanat, locul cel mai ferit din caverna, precum si producerea unei mari schimbari in viata sexuala, pana atunci inexistenta. Tocmai acest lucru i-a facut pe ceilalti 2 invidiosi membri masculini ai cetei sa puna la cale un plan marsav, vazand cata popularitate castiga acest pletos boem din cauza caruia femeile nu le mai cedeaza decat cu forta. Astfel, s-a initiat operatiunea “Perpetuarea Propriilor date Genetice scuza Mijloacele”: dis de dimineata cei doi au imbracat niste costume ciudate de pinguin si au trezit intregul grup asurzindu-i cu niste menueturi absolut anacronice. Singurul efect a fost ca, dand dovada de un curaj de neimaginat, una din femelele care stateau incolacite in jurul lui T a aruncat chiar in capul Sefului de Ceata o roshie montana preistorica. Asemena afront nu se mai pomenise niciodata, asa ca Sefu’, cum i se spunea, a dat drumul din pieptul sau paros unui raget de disperare care a inundat toate vaile si coclaurii, zguduind roua de pe ramurele intr-un ecou repetat parca la infinit, care prevstea ceva ingrozitor “OOOOO-ooooo-fffff, viata meaaaaa…”

Aceasta fost povestea scurtei cariere muzicale a Neanderthalianului Tanarul T, o victima a invidiei si lipsei de “fair-play” din show-biz-ul preistoric, care pana la urma, asemenea lui, nu a avut viata lunga in formula polifonica, cu cei 2 solisti autoproclamati “regi ai cavernelor”. Mostenirea Tanarului T ramane insa marturie de necontestat asupra aparitiei primelor forme de creatie muzicala, a primelor incercari de teoretizare si clasificare a formelor muzicale, precum si primelor notatii muzicale, datorate, ce-i drept, celor 2 rivali ai sai, Sanglieri si Cochon.

Flautul Neanderthalian, de [idiot], Tuesday March 7, 2006 – 03:18pm (EET)

cum sa te pui rau cu mine

n-am principii, asa ca ma enervez rar, dar sa nu te puna dracu sa: (1) mananci o prajiturica intreaga in fata mea fara sa-mi dai deloc si (2) sa-mi iei chitara din mana in timp ce cant.

???

as fi foarte curios sa intalnesc O PERSOANA cu inclinatii homosexuale care crede in evolutionism si selectie naturala. cred ca ar fi intruchiparea nihilismului. un sinucigas al stirpei, prin sex.

no comment

“Şi, oricum, aceasta nu mai avea nici un fel de importanţă: trăind în acea lume, ar fi trebuit să ştiu, aşa cum trebuie să cunoşti regulile de circulaţie când vrei să treci strada. Mai mult decât atât, dacă mai vrei şi să dirijezi circulaţia, aşa cum făcusem eu, nu e suficient să ai o simplă bănuială că pe acolo trec maşini. Naivitatea există şi poate fi chiar fermecătoare, cu condiţia să nu devină publică şi bătăioasă.”

Vintilă Mihăilescu – “Fascinaţia diferenţei. Anii de ucenicie a unui antropolog”, Editura Paideia

pli pli pli

`

Blue blue blue canary – pic, pic, pic – si perde l`eco.
Se piangi o canti al tramontar – pic, pic – ripete il vento

cu dedicatie pentru frate-meu, alaturi de care urmaream acest clip cu ochii bulbucati la televiziunea sovetica

wake up

(dacă ai cu ce)

fierbe’ţi do uă o uă moi, fă un duş fier bin te’n doi, câ te va flo tări ş’apoi ‘ntoarce ten pat în apoi

astazi ma jucam impreuna cu un prieten cu chitarile si metronomul cand la un moment dat am setat rythm machine-ul pe un discobeat 4×4 de ani ‘80 si fara sa exagerez deloc am fost posedat pe loc. am pus mana pe bass si fara sa stiu ce vreau sa fac, m-am lansat intr-o tema muzicala de care si eu eram surprins la prima ascultare, pur si simplu degetele erau pe pilot automat, fara nici un ajutor din partea unitatii de control. este ceva intre (dar nici una) Jimi Hendrix – Freedom, Material Girl – Madonna, Billy Jean – Michael Jackson si Peter Gunn Theme (o melodie compusa de Henry Mancini pentru filmul cu acelasi nume de Blake Edwards, care a facut si Pantera Roz, cu muzica compusa tot de Henry Mancini). fireste, nu seamana cu niciuna dar este mai buna decat toate la un loc. in timp ce bucata de vinil “cenaclul flacara” care era pe post de pana izbea corzile vibrande ale basului, va jur ca simtem cum o forta supranaturala ma domina si ma face sclavul influentiei ei, dictandu-mi notele una cate una. am realizat ca nu poate fi altcineva decat duhul lui Michael Jackson care acum haladuieste pe pamant (fireste, nu a fost primit nici in rai nici in iad, pe motiv ca nu avea un sistem de valori: nu stia sa deosebeasca albul de negru). drept sa va spun, nu stiam daca sa ma simt onorat sau speriat de asa un spirit celebru. impulsuri nervoase imi stapaneau membrele si ma chirceam in figuri de dans in timp ce din gatlej imi ieseau urlete de bestie spre abajurul din tavan: “u! u! u!”

pentru cei care stiu sa tina o chitara in mana si sa citeasca o partitura muzicala, iata notele riffului (imi place placere sa ofer arta mea tuturor, chiar si secretele creatiei sub forma de tabulaturi)

La, Mi, Fa#, Sol, Mi, Sol, Sol#, Mi

si se tot repeta, pana incepeti sa fierbeti

iata un sistem mai simplu de notatie, pentru coarda Mi gros de jos:

5, 0, 2, 3, 0, 3, 4, 0

5, 0, 2, 3, 0, 3, 4, 0

5, 0, 2, 3, 0, 3, 4, 0

x, 8, 8, 8, x, 11, 11, 11

(succes!)

holy bubble

imediat dupa ce am putut sa articulez cuvinte, am bagat degetu in caca si am intrebat pe cei mari “ce  e asta?” (de fapt, suna mai degraba asa: “fe e ata?”). raspunsurile au fost variate, in functie de gradul de rudenie sau alcoolemie. am putut sa remarc insa faptul ca la cele mai chinuitoare zbuciumuri cognitive ale mele cei mari reactionau mereu ca si cum “e mic, putem sa-i raspundem absolut orice ca sa-i inchidem gura, oricum nu va tine minte nimic”. ei bine, nu este adevarat – am fost pus pe piste false de nenumarate ori, cu diverse raspunsuri indiferente: capcaunul din nuc care vine sa ma inghita daca nu adorm, cu cei doi mosi care intr-o singura noapte reusesc sa puna bombonele ieftine in papuci la toti copii cuminti (cumva i-am prostit de fiecare data, ii banuiam de senilitate sau standarde joase). o ambitie neclintita m-a facut sa fac toate aceste minciuni ale copilariei sa se prabuseasca, cu o aprobare muta din partea celor mari – in afara de una singura: povestea cu doamne-doamne. desi eram aboslut sigur ca toata lumea vede cum am depistat farsa, inca nu puteam sa ies pe strazi sa strig in gura mare  “nu exista dumnezeu, nu exista dumnezeu”, asa cum facusem rand pe rand cu mos craciun, mos gerila, nicolae, mos ene – le-a venit randul la toti. un ochi mare ma priveste? chiar acuma, cand fac caca pe olita? e o gluma, nu? e ca atunci cand cineva face o pacaleala dar neaga in continuare chiar daca te prinzi si intrebi “nu cumvaaa e 1 aprilie azi? of cum te-ai prins? e calendaru in spatele tau boule” nu are sens sa pacalesti pacaleala. ei, am hotarat ca trebuie sa ma inchid in mine pentru studiu pe cont propriu. nu am facut decat sa nasc alte milioane de intrebari si necunoscute, imi blestemam soarta pe olita.

vocile serioase ma indemnau sa invat tatal nostru. cica trebuie spus dimineata, la pranz si seara, e o rusine ca nu stiu pe de rost incantatia asta magica  dar eu nu mai credeam deja in primitivisme gen abracadabra sau sesam deschide-te. convinge-i sa se roage pe aia murdari de caca pe fata, poate ei au nevoie de un ingeras ocrotitor, nu eu. intr-o zi cineva imi sugereaza sa citestc biblia. sa citesc? cum adica, sa citesc. cum ramane cu crede si nu cerceta? am fost totusi lamurit ca nu este o carte ca cele de colorat care reprezentau bibliografia mea pana in acel moment, asa ca am pus botu. eram convins ca in aceasta carte a cartilor voi afla secretul suprem al vietii, exact sensul nostru, nici nu imi venea sa cred ca nu m-am gandit sa intreb daca exista asa ceva. frecam intre degete foita subtire difana si priveam cu dispret alaturi la rugosul sul de hartie igientica ceausist. in schimb, de la primele pagini, descopar ca e plina cu povesti! care, in plus, mi se pareau si foarte plictisitoare. cum sa incredintezi cele 10 legi divine unui om cautat pentru crima in egipt? el era cel meai breaz de pe pamant? in cazul asta de ce nu ai dat un restart sistem, doamne? un undo pe undeva, de exemplu la scena cu sarpele si fructul tentatiei… nu ti se pare ca aia ar cam fi intriga? cu asta ma aleg, dupa cautari asidui timp de 7 ani de acasa? fratilor, nu mai sunt la cresa!

si iata, azi sunt abordat de omenei care pretind de la mine sa nu vorbesc daca nu studiez in prealabil biblia. oameni care pana la varsta asta, care le permite sa poata folosi tastatura doar pentru a da copy/paste la pasaje scrise de altii, nu s-au intrebat niciodata cum o fi aparut lumea asta, ce legi o guverneaza, care este sensul vietii, pentru ca ei STIU toate astea. cum de unde? e scris in biblie.

nu va spun astea in calitate de om care a studiat biblia, intelectual cugetator, filosof gnostic, bloger sau artist, ci in calitate de cacaios pe olita.

The Beatles Rock Band

producatorii de jocuri pentru adolescienti ROCKBAND au anuntat pentru data de 09.09.09 lansarea music-game-ului cu numele formatiei din Liverpool. jocul este imbracat in toate fazele prin care au trecut cei 4 de-a lungul carierei lor, instrumentele originale sunt reproduse cu acuratete precum si scenele reale pe care au concertat, iar coloana sonora (este nevoie sa mai spun?) contine numai cantece din discografia formatiei. nu stiu exact care este ideea jocului, dar filmuletul de prezentare are o animatie naucitoare, o incantare pentru orice cunoscator, ca si trailerul jocului. exploatarea legendei beatles la 40 de ani de la desfiintare se vinde in continuare, asa cum ne-a dovetit si albumul LOVE din 2006, o creatie de exceptie a genialului lor producator muzical George Martin, al 5-lea Beatle care a mixat in cele 26 de piese de pe disc elemente din 130 de cantece!

ban god

omul viitorului il va privi pe omul religios la fel cum ne uitam noi in urma la cei care, imediat dupa ziua in care s-a imprastiat vestea ca pamantul este rotund, credeau ca in emisfera sudica oamenii cad in cosmos. schimba-te mai repede – altfel, cu tot ceea ce crezi ca valorezi tu, nu vei fi decat un subiect de distractie al celor spre care ar trebui sa evoluezi. religia nu face lumea mai buna, ci este doar o poveste care naste interese, conflicte si scuze. mai sanatoasa ar fi legalizarea prostitutiei – nu am inteles niciodata ce de ce a face o laba are valente morale mai elegante decat a fute o curva. probabil te sperie viziunea in care o lume fara credinta in dumnezeu ar fi sodoma si gomora, colcairi ale viciului care au ajuns direct in iad. te luminez eu: chiar intr-o sodoma si gomora vietuiesti, doar ca are o fata mai… prietenoasa. uita-te in jur: nu cumva vezi peste tot buci si tate goale, in reviste si TV? nu cumva e plin de reclame, banci si reclame la banci? – e acoperit inclusiv geamul tau de la camera de zi. scandaluri, afaceri cu dedesubturi, trafic de orice, la adapostul unei mâgle toxice pe mintea ta. exista evident si lucruri frumoase cu care se joaca unii dar, pana la urma, omenirea nu este sub semnul artelor, al pacii, al dragostei ci sub semnul banului. care este ochiul dracului si motivul pentru care exista biserici.