o amintire

„sa nu te mai prind ca umbli cu rapanoasa aia! din toata strada tocmai cu tiganii ti-ai gasit sa te alergi?”

asta au fost cuvintele cu care m-a intampinat bunicu cand am intrat in casa gafaind fericit dupa o zi de joaca excelenta. mi-am adus aminte ca in timp ce ne fugaream bombardandu-ne cu bobitele alea albe care cresc in tufisuri am auzit un claxon si am vazut o masina albastra trecand pe langa noi. acuma stiu ca bunicu era, care abia astepta sa ajung acasa sa ma certe. nu mai tin minte daca l-am ascultat pe bunicu si de atunci inainte am evitat-o pe fetita aia. nu prea aveam totusi cum sa nu-l ascult, el afla totul. era un barbat inalt, cu alura lui robert de niro in rolul unui mafiot italian. era foarte distractiv, in afara de atunci cand spargea de perete castroanele cu salata de boeuf facuta de bunica si cand ma ducea cu forta la frizer. isi facea seara rugaciunea privind cu ochii inlacrimati prin tavan si ura pe adeptii tuturor celorlalte religii, a fost bucuros cand a cazut ceausescu si l-a iubit cu patima pe iliescu. eram rapus de autoritatea lui absurda, habar n-aveam ca fetita aia blonda, cea mai buna prietena a mea, este tiganca. nici nu stiam ce-s tiganii, nu eram inca nici macar in clasa I.

imi aduc aminte insa ca odata (nu mai stiu daca inainte sau dupa interdictia bunicului) stateam cu ea cocotati pe un morman de span, fara sa ne pese daca ne taiem in aschiile crete sau daca ne patam hainele in baltile de pacura din curtea uzinei. ne-am marturisit unul altuia ca cel mai mult ne place sa ne jucam si ca nu ne imaginam ca o sa ne plictisim vreodata de joaca. era blonduta cu ochi albastri si avea o moaca rotunjoara foarte comica. era mai mica decat mine asa ca m-am gandit sa-i explic eu cum sta treaba cu lumea: „pai la inceput mergi la cresa. dupa aia, la gradinita. acolo te fac soim al patriei. dupa aia mergi la scoala si te fac pionier. dupa aia la gimnaziu. dupa aia la liceu. dupa aia la facultate, esti student. si dupa aia muncesti, toata viata” asa cum stiam de la mama.

m-a privit fara sa zambeasca absolut deloc si mi-a spus ceva ce n-am sa uit niciodata… atunci nu am crezut-o, eram convins ca ma pacaleste, nu se poate: „pai, eu muncesc de pe acuma”