vremea trece bai

in ultimii ani am inceput sa dau semne din ce in ce mai evidente de ramolire. demult, in trecuturile mele glorioase puteam sa urmaresc cam 3-4 filme pe noapte, rasaritul soarelui gasindu-ma intr-o stare undeva intre viata si moarte, inconjurat de cani goale de cafea si pachete goale de tigari, dar fericit pentru ca devenisem mai destept cu 3 filme. dupa o vreme, am observat cum a doua zi dupa vizionare se intampla din ce in ce mai des sa incurc numele filmelor, actorii sau, mai grav, finalurile. au mai trecut cativa ani de abuzuri si iata-ma locatar al unui bloc din bucuresti, hranit cu saorma de dristor a carei ultima inbucatura se pravaleste din gura pe perna, in timp ce pe ecranul ultra flat apare genericul de final. in scurt timp am reusit sa-mi dobor propriile recorduri: in ultima vreme atipesc imediat dupa ce dau play la film, in bratele temei muzicale de deschidere, fara sa mai apuc sa vad pe generic actorii din roluri principale. cateodata, nici macar numele filmului. mandria personala cea mai de seama insa este reusita de a adormi, de curand, pe un scurt metraj.

film prost (act 1)

Nu stiu ce moment de proasta inspiratie am avut ieri seara de m-am gandit sa vad filmul “1900”.