[idiot]

Octombrie 12, 2012

motoras

Filed under: delir — Pœtrip @ 11:43

exista pe lumea asta doua categorii de oameni. o categorie: omu’ care asteapta cuminte pe peron dinainte sa vina trenul cu macar jumatate de ora, urca in vagon cu o mutra atat de preocupata de ai spune ca e o chestiune de viata si de moarte, se aseaza fix pe locul scris pe bilet nu inainte de a verifica de 5 ori dupa care felicitandu-se in gand ca a reusit sa se descurce cu atat succes iar la finalul calatoriei cand se apropie statia la care trebuie sa coboare se posteaza cu toate bagajele la usa vagonului cu alta jumatate de ora inainte si asteapta acolo. intelegi? asteapta acolo, in mirosul ala de pisat, ca sa fie sigur va cobori la timp (se stie ca in unele orase trenul stationeaza doar cate o fractiune de secunda). eu unul fac parte din categoria asta: mai degraba m-as arunca in fata trenului decat sa fiu asa ca cealalta categorie de oameni. mi-e si scarba sa si pronunt „cealalta categorie de oameni”. daca tu de exemplu consideri ca cea mai buna cale de a ajunge dintr-un loc in altul este pur si simplu sa ajungi dintr-un loc in altul, afla de la mine ca exista si alte cai de a ajunge dintr-un loc in altul! scuza-ma daca te-am jignit. dar ma calca pe nervi privirea ta in timp ce mesteci senvisul facut de acasa gandindu-te ca „asa-ti trebuie! de asta e bine sa ai bilet” in timp ce controlorul imi completeaza amenda.

adevarul e ca am avut mereu ghinion cu controlorii. de parca peste noapte toata lumea e cinstita in tara asta, sunt unii domle care parca de-a dracu nu vor sa auda de nimic. ori bilet ori jos la prima statie. exact cand eram in rahat si nu aveam bani de bilet si trebuia musai sa ajung la Pascani sa salvez lumea sau ajungeam la gara prea tarziu ca sa cumpar bilet si ma bazam pe „nasu” ala de care auzeam la toi din jur ca se rezolva cu el, ia-l de unde nu e. biletele la control! arata exact ca nasu da’ nu e nasu. e un nene cu sapca si uniforma de nas care se uita la banii pe care i-i ofer palmat, scandalizat de parca n-a mai vazut asa ceva in viata lui. e adevarat, nici nu prea le am cu vrajeala. in plus ma si blochez total cand ma ia cu „la mine nu merge asa”. toata lumea stie ca asta inseamna ca joaca dur si vrea mai mult. dar daca ii ofer mai mult ar fi ca si cum l-as lua drept curva, nu? asta e, cobor la prima. sau amenda. sau cumpar din tren biletu. care e cam de 300 de ori mai scump decat la casa de bilete da’ asta e, ai apucat sa spui ca ai bani dar ai ajuns prea tarziu in gara si abia ai reusit sa urci din mers. unii controlori se induoiseaza de atata amar de bani aruncati pe fereastra si ala e momentul in care se rezolva cu jumatate din banii de bilet. daca le dai mai putin oricum tipa ca din gura de sarpe „dooomle da’ nu stii cat costa biletul pe distanta asta?” pai e scump. e scump nene, foarte scump. ma cac pe mine de frig in trenu asta, are intarzieri uriase, e mizerabil si zgomotos. vagonul asta de oameni isi face treaba la fel de bine cum isi face treaba un vagon pentru vite: ma duce ca pe o vita din punctul A in punctul B. cum adica? adica nu are wireless. aaa, domnu nu are bani de bilet dar are laptop! ah, asta? e mostenire de la bunica, acuma merg la pomenire. bine mai baiete da nu se pate calatori gratis. ce-ar fi DACA TOTI AM MERGE GRATIS? si acum vine lovitura decisiva (in capul meu, in realitate n-am avut niciodata prezenta de moment sa o rostesc): domnu controlor, daca aveam mai multi bani cumparam bilet. nu? daca toti am avea mai multi bani, toata lumea ar lua bilet. si in cazul asta ghici cine aici de fata ar avea mult mai putini bani? ei si chiar daca rezolvam cu nasu tot se intampla sa cobor sa cumpar apa intr-o gara oarecare si pleca trenul si ramanam pe peron fara telefon fara acte in pantaloni scurti maieu si slapi si cu o sticla de 2l de apa plata in brate.

singura daca cand m-am descurcat admirabil a fost pentru ca am lucrat in echipa. trei teribil de timizi teribil de beti pot face minuni. george – poetul mistic milog, paul – nihilistul libidinos milog si eu – nebunul mut milog. am facut practic impreuna turul tarii cu o suma mai mica decat banii pe care i-am dat pe bere in gari. legitimatiile de calatorie va rog! george: „dar ce e viata altceva decat o calatorie? dar noi nu suntem niste simpli calatori… noi suntem pelerini” paul: „ceea ce vedeti in barbia mea nu este o gropita. este locul unde se innoada lacrimile amaraciunii necuprinse” iar pentru mine era cel mai simplu, nu faceam decat sa privesc in gol spre tavanul compartimentului si gata era ok baieti de la bucuresti la bacau cat aveti 1, 2, 3, 4, 5 lei paste fericit, drum bun! si noi fssss desfaceam imediat cutiile de bere si ne cufundam fiecare in gandurile sale. oare ce-o sa-i spunem parintelui iustin si mai ales ce are sa ne spuna el noua? nu mancam rahat, eram in plin periplu spiritual! bineinteles, pana la urma s-a ales pula de el periplu spiritual, la manastirea petru voda nu l-am gasit pe parintele iustin asa ca in noaptea de inviere doar george mai era in pasa religioasa. paul era intr-o pasa de dardaiala pe cerdac sub un teanc de paturi, mahmur de la schinduc iar eu infulecam sarmale cu mana dintr-o punga de plastic cocotat pe clopotnita in timp ce din biserica tocmai se impartea lumina. la intoarcere aveam o fata atat de bisericeasca incat o controloare m-a intrebat daca suntem studenti la teo… teo.. teolarie! mi-a iesit mie pe gura, lucru care m-a uimit si pe mine, avand in vedere ca eram mut.

dar de ajuns cu paranteza asta. prosti sunt cei care citesc toate astea. cu mine in frunte, pentru ca tocmai mi-am dat seama ca m-am facut prost. eu sunt primul care citeste toate astea, pentru ca mereu recitesc imediat dupa ce scriu.

m-am decis sa va si arat cam cat de prost sunt. dar sa nu va influentez, trageti voi singurei concluziile.

jurnal.

Stefan si Oana

10 octombrie 2012: prietenii suna la telefon sa ne cheme la baut. rezistam eroic. seara asta trebuie sa plecam la targu jiu. a venit toamna de-a binelea asa ca trebuie sa mai aducem din catrafuse si tot amanam sa facem asta de cand ne-am mutat din nou in bucuresti si intre timp ne cacam pe noi de frig. refuzam prietenii! sa nu ne imbatam iarasi prin atelieru mecanic si sa ratam trenul de 11:45. cat e ceasul? 11! hai fuga la metrou. bineinteles asteptam metroul in unirii 10 minute iar dupa ce vine mai sta in statie inca 6 minute. din victoriei nici un metrou spre gara. am putea merge pe jos dar nu ajungem pana pe peron in 5 minute cat mai e pana pleaca trenul. asta e, amanam pe maine plecarea la targu jiu. am mers la gioni, am baut vin rosu, am rulat tutun si ne-am uitat la quadrophenia.

11 octombrie 2012: ne-am trezit pe la 1, am baut cafea cu lapte si gata fuga la gara! am ajuns frate la timp de data asta uite trenul ne asteapta la linia 1. gasim doua locuri si plecam lin pe langa groapa de gunoi in timp ce o vecina de compartiment noi isi prajeste creierii cu mobilu povestind cuiva despre ce-a zis geta ce-a zis naty etc. vine controlorul care nu e singur. e cu supracontrolul! bai, cu astia de la supracontrol ai belit-o. pur si simplu ai belit-o. se apropie si ma ridic sa incerc sa vorbesc cu controlorul. UNDE MERGETI? zice supracontrolul. bai, am dat in balbaiala. astia n-au suflet, m-am simtit ca si cum am fost prins fara bilet in tren. unde eram? a, in tren. si-i zic lu supracontrol, incercand sa ascund semne ca-mi inchipui ca-mi bat joc de el: nu va suparati, se poate plati cu cardul? ah, nu? OF, INGROZITOR! nu am decat cativa zeci de lei. omul scoate instand de la buzunarul de la piept chitantierul si hop ne-am ales eu si oana cu cate un bilet de calatorie pana la prima statie, Videle. 21 lei fiecare. ma intrebam care-o fi faza. SI SA COBORATI LA VIDELE SA NU VA GASESC PRIN TREN CA SCHIMBAM FOAIA! tuna el. un pitic domle, un pitic chel. am incuviintat din cap cu un gest plin de seriozitate si nu stiu de ce dracu oi fi facut in capul meu legamantul de onoare ca chiar voi cobori la Videle. am ajuns in cateva minute si toti din tren imi faceau semn sa nu fiu prost sa nu cobor ca supracontrolul a coborat, oana ma tragea de mana, dar eu nu vedeam nu auzeam si pace. UUUU ciucuciucu trenul a plecat si m-am dezmeticit. ce pula calului facem noi acuma in Videle? urmatorul tren e peste 3 ore. daca ramaneam aveam avantaj de „s-a intamplat un necaz” si negociam mai lejereanu cu nasu da’ acuma o luam de la zero. avem 3 ore, am sunat pe singurul prieten pe care-l avem acolo, nu putea sa vina, era la o matusa. hai sa ne plimbam prin Videle. dupa ce s-a destramat fumul de mici de la terasa din spatele garii am mers vreo cativa kilometri pe Main Ulitz si nu s-a schimbat peiajul deloc asa ca ne-am intors. cu un alai de caini dragalasi si copii care ne hartuiau da’ ce aveti in rucsac? lucruri. ce lucruri? alt rucsac. de ce? ca sa aducem alte lucruri. am mers laa o terasa in zona garii, am luat cate o halba de bere, cate un pahar de coniac fin alexandrion d’ala cu muuulte stele ca eu imi tratez iubita cu ce merita am pus laptopul si am incercat sa vedem L’illusionniste care dadea eroare, Harold and Maude din care n-am inteles nicio lae ca nu avea subtitrare și era galagie pe terasa asa ca am pus Le Chevre. uraaa, au venit si cartofii prajiti cu mujdei. nu, nu vrem paine, ce suntem tarani? noi NU! hai noroc. pfuai ce bine merge coniacu dupa bere si berea dupa mujdei! oricum, ideea filmului este ca (punem pauza si discutam noi aprins in timp ce fumam cele 3 tigari luate la bucata de la chiosc) ghinionul e calea frumoasa si dreapta spre adevar. nu l-am putut vedea pana la sfarsit pentru ca deja venea trenul urmator. am ajutat niste pusti nemti sa-si faca rezervari, intrebam la ghiseu la ce linie vine primul tren spre tg jiu la linia 4 la 18: 30 adica acum. mergem acum la linia 4 vine trenul hop sus gasim locuri initiem invisible mode eu citesc „Jurnalul unui hamster”, iar oana o porcarioara de Mario Vargas Llosa. ne miram „bai chiar suntem invizibili de 3 ore nu ne-a intrebat nimeni nimic de bilet au venit si zilele bune bate palma!” pe la 10 jumate, exact cand sa intram in tg jiu, vine controlorul. „aici s-au vazut biletele?” oana zice „da”, eu zic „nu”, el zice ?. eu bag mana in buzunar scot o bancnota de 50 lei. „unde ati urcat?” eu si oana dam sa raspundem „la ultima”, dar evident asa ne tradam ca trisam. imi iese pe gura un cacat, un CACAT imens. ADEVARUL, frate. nu m-am putut abtine sa nu spun adevarul. sa nu mint nasul ca sa poata pacali eficient caile ferate romane. ma aud zicand ca un bou „la Videle” pana si controlorul se mira asa: !!!!! „si pana acuma nu v-a intrebat nimeni nimic de bilet?” „pai… eram invizibili…” „si unde mergeti?” „la Tg Jiu”. si acum vine mierea: „dar trenul acesta nu merge la Tg Jiu.” boiiiiiiiing. hm, ce? „trenul asta opreste la Craiova.” adica acum, cand ar fi trebuit sa fim in Tg Jiu deja, nici macar in Craiova nu am ajuns? vita de la ghiseul din Videle! ea ne-a indrumat gresit. daca va puteti imagina, la 6:30 pleaca doua trenuri din Videle, unul spre Craiova si unul spre Tg Jiu prin Craiova. trenul in care trebuia sa fim noi e deja la Tg Jiu iar asta in care suntem nici macar nu a ajuns la Craiova, fiind TREN PERSONAL. „si ce ne facem ca nici bani nu mai avem?” mimeaza oana un lesin, sprijinindu-se cu capul de rucsacul cu lingouri de aur. controlorul ne aduce rest 20 lei. ajungem in Craiova, primul tren este la ora 3:00 noaptea. ce, suntem prosti sa stam atata? vorbim cu un taximetrist: 150 lei pana in Tg Jiu. ce, suntem prosti? adevarul ca dupa ce am facut prostescul legamant intre noi sa nu platim biletul de tren acuma dupa ce ca ajungem cu intarziere ar fi total imbecil sa ajungem si mult mai scump acasa. o luam pe strazi spre ceea ce credem noi ca e iesirea din oras sa facem autostopul. mergem, mergem, mergem. nu se mai termina blocurile. nu vine nici o masina de GJ. opreste un cielo gri si un tip la volan ne spune ca nu stam bine aici nu opreste nici dracu, sa mergem mai departe, la intersectia cu petromv. hai la drum. mergem, mergem. ne dor picioarele. e frig. ne e foame. ne latra cainii. trebuie sa facem pipi. incepem sa realizam proportia imbecilitatii planului nostru. uite la orizont, petromv. ne cumparam un ceai fierbinte si covrigei mediteraneeni. se aduna catei in jurul nostru si nu ne putem abtine, ii hranim pe toti.  e ora 1 noaptea, masinile trec rar si nu opreste nici pula sa ne ia. mai stam la o masina. ne-a ignorat si asta. hai inapoi spre gara, plecam cu trenul. pe drum ne dam seama ca am facut cam 10 km dus si 10 intors. nu ne vine sa credem ca dupa ce-am mers atata inca suntem departe. asta e, la dus eram purtati de speranta, acum ne intoarcem dezamagiti. ajungem cu genunchii tremurand in gara. imi cumpar un Gordon Blue. oana doua gogosele cu ciocolata. mai iau 3 tigari la bucata. si din Craiova pleaca spre Tg Jiu 2 trenuri la aceeasi ora. belim ochii bine sa nu mai patim ca data trecuta. personalul pleaca la ora fixa, rapidul are intarziere 40 minute. clar luam personalul, e deja la linie. plecam. controlorul ne spune ca ne-am asezat in singurul vagon care dadea aer rece in loc de cald. ne mutam in urmatorul si ne cacam pe noi de cald. ii dam nasului 2o lei. in tren tot urca muncitori care fac poante despre sforaitul unuia dintre ei. radem si noi muncitoreste cand cineva spune „opriti-l careva, ca se aude pana la locomotiva si-l trezeste pe mecanic!”. ajungem in tg jiu la ora 6. aflu ca pana si rapidul care avea intarziere ajunsese demult in tg jiu. abia ne taraim spre taxi. 5 lei pana acasa.

iata cum am reusit sa strabatem eu si oana cei 300 de kilometri dintre bucuresti si targu-jiu in aproape 32 de ore cu 90 de lei, adica jumatate din cat ar fi costat biletele. ce lectie avem oare de invatat din asta?

1 comentariu »

  1. Am citit ca proasta şi io…da’ lasă, măcar mi-am învăţat lecţia: îmi cumpăr bilet din timp şi-mi fac sen’viciu de-acasă. Şi era să mai scriu ceva, da’ m-a luat cu friguri şi a trebuit să merg la baie, că mă tăia…

    Comentariu de almanahe — Octombrie 12, 2012 @ 13:09


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: