[idiot]

Iunie 15, 2012

sincretinism

Filed under: delir — Pœtrip @ 17:12

stiti acea stare de febrilitate de dinainte de teza la istorie, demult, cand inca ne pasa de note? acea agitatie stupida, de parca am baut un 3 in 1 cu praf de aripi de fluturi pe stomacul gol. intr-un asa moment in care ma invarteam vorbind singur, luand obiecte si mutandu-le fara sens de colo-colo apoi invers, fumand cate o tigara cu fiecare mana – asteptam sa intru pe scena sa cant – s-a intamplat sa ma abordeze un prieten. nu stiu daca avea fraza pregatita de acasa sau a elaborat-o pe loc, insa era o constructie foarte complexa, erudita si in care mima ironic limbajul pretentios al unui gentleman. „Stefan Bo – acest fenomen al blogosferei culturiale romanesti. Stefan Bo canta, Stefan Bo scrie, Stefan Bo este arhitect, Stefan Bo face si filme, Stefan Bo rade. in plus Stefan Bo si fute, vedem cu totii ce taratura nemaipomenita are!” – am parafrazat si am facut un rezumat, nu mai tin minte deloc textul. bineintels, m-am imbujorat si am suras jenat – pana la varsta asta nu stiu sa primesc complimente. pentru ca negresit, era un compliment. genul de periere a egoului la care iti vine sa spui „uite, d’aia fac toate astea, ca sa aud asa ceva de la oameni!” – nu ma refer neaparat la mesajul lui ci mai ales la forma.

da’ chiar, de ce fac „toate astea?” mi-am dat seama atunci ca am un raspuns. nu i l-am spus pe loc, ca sa nu reactionez impulsiv sub imperiul noii revelatii. abia azi mi-am adus aminte si am avut acea senzatie cand ti se incheaga un gand in cap si apoi se limpezesc creierii si auzi o voce care-ti spune „asculta-ma: creierul tau are dreptate”.  nici macar nu conteaza daca chiar ai atins adevarul absolut, stii oricum ca ai facut un pas inainte, ai mai depasit un nivel – cum le place sa spuna unora. si cea mai mare greseala este sa spui lucrurile asa cum le-au mai spus unii sau cum le spun altii. „nimeni nu le spune mai bine ca eminescu /enescu / ionesco /x-ulescu /esca etc”

am vazut un film cu eroi mitologici in care unul dintre ei capatase un arc magic in care, atunci cand il incordai, se forma singura sageata. sagetile nu se terminau niciodata, se materializau de ori cate ori intindeai coarda. sa tot tragi cu el de jur imprejur, de placere! asa cred eu ca este creatorul: un nene care pare a fi ca oricare alt nene dar are aceasta putere speciala, de a materializa sageti. unele sageti sunt inofensive, nu fac nici rau nici bine nimanui, altele nici nu-s vazute de nimeni, si cateodata chiar eroul isi pierde increderea in puterea lui. unii au in acea tolba a abundentei sageti care trec la rand prin zeci si sute de oameni. cateodata cu efect, alteori fara sa fie smtite deloc, nici cat o adiere. dar sunt si alti creatori, care au superputerea de a racni ceva atat de puternic incat nu este auzit decat peste 100 de ani. altii au o sabie la fel ca cea din „Povestea fara sfarsit”, care nu se lasa scoasa din teaca atunci cand vrea stapanul ei, ci numai cand stie ea ca este bine. practic poti sa umbli fara grija prin lume, ca de dusmanii care trebuie casapiti se ocupa ea – si induri numai acele rele care sunt absolut necesare. mai sunt si superputeri care sunt complet inutile sau nu au alt rol decat de a starni cate un punfet de ras, cum este curcubeul suflat pe nas sau capacitatea de a intelege ce spun ceilalti inainte chiar de a se exprima ei.

sau pur si simplu superputerea de a tacea atat de bine incat sa te ovationeze un stadion olimpic de muti.

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: