[idiot]

Noiembrie 4, 2011

hozo

Filed under: delir — Pœtrip @ 12:24

in prima zi dintr-a 9-a ne-a strigat diriga pe toti, ne-a adunat gramada si ne-a condus spre clasa noastra in care ne asteptau bancile goale ca si felul in care vedeam eu colegele. cica sa ne asezam unde vrem dar m-a cuprins o clipa de panica pentru ca stiam ca unde ma voi aseza, acolo voi ramane. dintr-o privire, ne-am gasit unul pe altul. avea tricou cu kreator, deci evident aveam ceva foarte important in comun.

asa l-am cunoscut pe colegul meu de banca din liceu, Adrian Hozoi. pentru o clipa m-am gandit sa incep discutia despre „Coma of Souls” care e mult mai bun decat „Extreme Agression”. i-am marturisit cum credeam pana de curand ca se citeste „Pleasure to Kill” ca in franceza. a inceput anul si am descoperit mai multe lucruri comune. de exemplu ca radeam incontinuu la toate orele, in pauze faceam poante proaste colegilor si mai ales colegelor iar cand ieseam din curtea scolii ne placea sa bem. in general, ne comportam ca elevii aia pe care cand ii vad azi in filme sau pe strada ma gandesc „ce imbecili. astia n-au chiar nimic in cap?”. chiar in primele zile de scoala mi-a marturisit ca nu-i prea pasa de note, ii este indiferent daca ia note mici. socat, am imbratisat imediat aceasta noua filosofie. bai, deodata vezi liceul si viata cu alti ochi. de unde inainte eram rusinat, daramat daca luam cate un 8, un 7 sau un 6 iar ma freca tata la ridiche ca de ce am luat numai 8? …DOAR 9? iata ca acum incasam 3, 4 si chiar 1 cu o nepasare totala, chiar cu satisfactie si mandrie.

in scurt timp s-a intamplat insa ca Adi sa fie descoperit de catre proful de  fizica drept un mare talent si sa fie trimis pe la olimpiade si concursuri nationale de unde se intorcea mahmur si cu premii. bineinteles ca toti il sfatuiau sa nu se mai inhaiteze cu mine, ca il trag la rele. desi el ma baga sub masa oricand. am inteles deci ca din postura lui era usor sa spui ca nu-ti pasa de note. macar el avea o materie care-i placea, avea talent, se pricepea, il ducea capu, era probabil geniu.

putea sa inteleaga o lectie din manualul ala infernal dintr-o privire si cateodata chiar imi explica si mie cu rabdare si tact pedagogic cand veneam la el acasa sa bem un vin nobil ai inteles pana aici? da. asta ai inteles? da. aici ai inteles? da. si dupa juma de ora puneam o intrebare atat de imbecila incat sarea in picioare pufaind ca inseamna ca n-am inteles nimic de la bun inceput si mai scotea inca o sticla de vin de la rece. odata chiar m-a intrebat in timp ce ne plimbam prin oras incercand sa ne facem remarcati de gagici ce cred eu, se aude egal un claxon de masina care se apropie si apoi se departeaza cu aceeasi viteza? m-am gandit cateva momente, nu pot sa spun la ce anume, mi-au trecut prin cap cateva vrrrrrOOOOM si vjniiiiiieu apoi i-am raspuns categoric „mmmmNU!” probabil se astepta sa gresesc, s-a uitat la mine neincrezator, ca si cum am dat cu banul ca sa raspund si mi-a spus ca am nimerit bine, desi e clar ca nu stiu de ce. e o formula de aia complicata, am dedus eu.

asa era el, putea sa treaca intr-o ecuatie orice. totul poate fi cuantificat. chiar si simtul umorului. daca vreodata cineva spunea o tampenie, il nota cu constanta „natarau” si gata, orice spunea de acum incolo ala era interpretat intr-un spectru prin aceasta prisma, ca sa folosesc si eu o notiune din domeniu. odata am fost la el acasa si m-am holbat mirat cum a pus pe felia de paine mai intai mierea de albine si abia apoi a uns untul. n-am apucat sa intreb, mi-a explicat el pedant cum ca daca pui untul primul mierea curge si aluneca de pe felie de colo colo ca la patinoar. i-am spus imediat ca are dreptate dar nu arata deloc bine, lespezile alea de unt care zac dezintegrate pe felie. si nici nu are acelasi gust, nu are deloc acelasi gust, nu mai poti sa spui ca mananci paine cu unt si miere de albine ci o paine imbibata in toti porii cu miere, pe care plutesc niste hartapane de unt pe care le simti slinoase in gura, alunecand intregi pe gat. ce-o sa ajungem? sa ungem felia de paine pe o parte cu unt si pe cealalta cu miere doar pentru ca suntem handicapati si ne curge pe barbie, pe piept? la o adica, mie chiar imi place sa ma lipicesc tot cu miere! a te manji face parte din placerea de a manca miere! si mi-am amintit pe loc cum mi-a dat odata Adi explicatia stiintifica la „de ce cade felia mereu pe fata unsa cu unt”. acum se uita la mine si nu spunea nimic, dar pun pariu ca in mintea lui in timp ce molfaia actualiza ecuatia de calcul pentru cea mai buna varianta de uns felia de paine cu unt si miere, in care mai introducea niste variabile cum ar fi „factor estetic”, „gust”, „mozoleala” care, spre surprinderea lui, la alti oameni pot avea si alte valori decat zero.

practic am fost nedespartiti – singura diferenta era ca el bea mai mult si era mahmur mai putin iar in timpul care-i ramanea, mai si invata, chiar daca doar la fizica. am stat cu el in banca tot liceul – in afara de orele de matematica in care ne separa profa si ma muta pe mine in prima banca cu jordache. si de toata clasa a 11-a in care Adi a fost plecat cu o bursa in Luxemburg si s-a mutat in banca cu mine Lipici. care probabil s-a simtit foarte prost in prima zi din clasa a 12-a, cand Adi l-a expediat foarte nepoliticos in alta banca. iar eu am simtit si incantare pentru ca colegul meu de banca s-a intors, si jena din cauza cum s-a simtit Lipici, si o usoara mandrie, ca de gagica disputata de doi pretendenti.

6 comentarii »

  1. :))
    Păi și? Cum ai reușit să termini liceul?
    Eu ung felia întâi cu unt și după aia pun mierea, da’ o ung și pe ea; s-ar putea spune că o amestec cu untul. La sfârșit are un model de marmură. Și are și un alt gust. Mai bun! :D

    Comentariu de Noe Me — Noiembrie 4, 2011 @ 16:38

  2. stiu cum se cheama modelul ala de marmora: MUUUCI !!! :)

    Comentariu de Jdjot[ — Noiembrie 4, 2011 @ 16:40

  3. :))) Baaa nuuu!!! :)) E foarte bun amestecat așa. Și nici nu curge, nici nu cade jos, nici nu te nimic.

    Comentariu de Noe Me — Noiembrie 4, 2011 @ 16:45

  4. Eu ung o felie cu miere, alta cu unt si apoi musc alternativ din ambele. Mi se pare simplu si eficient. Iar cand mestec, le amestec.

    Comentariu de godless1859 — Noiembrie 4, 2011 @ 19:56

  5. bai…esti retardat rau… in primul rand orice propozitie incepe cu majuscula (litera mare- ai inteles? da. ai inteles? da. ai inteles? vad ca nu…tot cacatul ala il faci)
    Tot ce am inteles din postul asta al tau este ca aveai un coleg cu o capacitate ok de intelegere a fizicii pe care tu il venerai. Frate am inteles ca esti ratat…dar sa mai si scrii aici asta deja devine prostie… sau ma rog… idiotenie (dupa cum vad ca ti-ai dat seama si singur avand in vedere nickname-ul tau)

    Comentariu de nimerit aici de pe un alt blog in care comentariie tale m-au facut sa te vizitez... — Noiembrie 7, 2011 @ 16:41

  6. Asa este, erati nedespartiti. Ti-e dor de el? De ce nu-l contactezi? Nu cred sa suferiti vreo dezamagire la „revedere”, nu cred sa va fi schimbat prea mult.
    Da’ de fundul (de lemn), pe care taia doar prajituri, iti mai aduci aminte? :))

    Comentariu de CAM — Noiembrie 9, 2011 @ 23:25


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: