[idiot]

Aprilie 4, 2011

. . .

Filed under: delir — Pœtrip @ 11:09

strabunica imi povestea cu lacrimi de ras in ochi de fiecare data cand o vizitam cum am bulbucat eu ochii ingrozit cand mi-a dat sa sug la suzeta laptele pus intr-o sticla din aia de 1L, pentru ca biberonul meu se sparsese. bunica imi povestea amuzata nevoie-mare cum m-a gasit odata topaind prin casa si lalaind, iar cand m-a intrebat ce e cu mine cica am raspuns „nu stiu bunico, m-a apucat asa deodata o …fericire!” iar bunicu imi povestea mereu cum am zis eu odata unei femei la care am fost in vizita „sarumana pentru masa, a fost buna si gustoasa si bucatareasa… batrana!”

Eu nu-mi aduc aminte nimic din toate astea. Ciudat cum o parte din mine exista doar in amintirile lor. Iar ei nu mai sunt.

1 comentariu »

  1. esti. si ei sunt undeva. daca ai auzi si la alti „ei” intamplarile acestea, te-ai recunoaste in ele. e ceva ce se simte pur si simplu cand memoria nu le pune direct pe tava.
    Toti ascundem in noi un copil. Pe masura ce inaintam in varsta, il ascundem tot mai bine. Sau nu :)

    Comentariu de Maria_ — Aprilie 4, 2011 @ 12:49


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: