[idiot]

Februarie 19, 2011

ne-rușii n-are

Filed under: delir — Pœtrip @ 02:35

un nume gresit, caci farmecul cel

mai mare si ardent al viciului  uman

este depasirea rusinii, iar nu absenta ei

(M. Agheev)

tocmai am citit chestia asta si ma gandeam la ea, ma gandeeeam, maaa gandeaaam si maaa tooot gaaandeaaam cand l-am auzit pe unul dintre vecinii de compartiment:

– hai sa-ti zic una tare!

fireste, nu cu mine vorbeste. nici cu cosmin care iata, doarme dus cu capul sprijinit de haina. nenea mic de statura in costum, cu chelie aplatizata si ochii bulbucati prin lentilele ochelarilor, cel care a vorbit, se adresa tovarasului sau de calatorie, un golem monosilabic vesnic in mirare, cu nas borcanat si mainile impreunate cu degetele intercalate pe burdihanul care se lafaia sub ploverul cu dunga perfect asortata cu patalanii de doc. amandoi poarta pantofi negri de lac. pana atunci conversasera domol si discret, ca niste colegi de munca dupa o saptamana de munca (ma putusem concentra pe lectura mea fara probleme) chiar eram curios ce are a-i spune deodata ochelarica asta care se fie atat de „tare”? omuletul inainte sa inceapa rolul de povesitor isi ia o pauza de tacere, pentru sporirea tensiunii, timp in care arunca o privire in bezna de afara pe fereastra, frecandu-si grav mandibula in mana – il vad in reflexia geamului. cu o deprindere perfecta si asumata in rutina conversatiilor banale si plitisitoare (sau poate s-o crede un discipol de-al lui savodeanu?) isi incepe povestirea de undeva de la adam si eva, expunand cu o rabdare tampa intre doua halte tot contextul economic social si politic in care sunt plasate cele ce urmeaza sa fie impartasite – adica inca nu era criza, dom’le, mai pe scurt. golemul ii soarbe cuvintele direct de pe buze fara sa clipeasca, miscand doar din degetele mari ale mainilor, care se rotesc cu o viteza ametitoare unul in jurul celuilalt. bineinteles, in tot timpul acesta eu incerc sa ma prefac ca ma gandesc inca la fraza pe care am citit-o, fortandu-ma sa nu ma uit prea vadit la ei, ca sa nu ma dau de gol ca ascult si eu – din niciun alt motiv decat acela ca vreau sa aud faza asta „tare” in forma ei cea mai pura in care i-o comunica, fara sa fie alterata de prezenta mea evidenta ca ascultator. in timp ce imi inversez picioarele care stau picior peste picior, il ating in miscarea circulara din greseala pe golem cu varful bocancului meu pe genunchi, foarte usor, dar nici atat de fin cat sa nu sesizeze. faptul ca nu are nicio reactie ma convinge ca este foarte enervat de aceasta intruziunea a mea in sfera sa. nici nu trec 20 de secunde ca iata-l, se scutura cu palma ca de un fir de praf pe genunchi apoi isi impleteste la loc mana cu cealalta, odihnindu-se peste buric. in timpul asta, ochelarica nici nu a intrat inca in actiune, inca expune personajele si arborele lor genealogic. mi-am adus aminte cum am facut si cu el o gafa, cand asezam bagajele sus: i-am scapat in cap sticla de plastic cu sana. saracul om, desi speriat, a vrut sa se arate cinic si a marait „bine ca nu mi-ai dat-o in cap!” e doar un fel de a spune ca „i-am scapat-o in cap”, de fapt sticla in cadere l-a atins pe umar, de asta a si spus ca cica bine ca nu i-am dat-o in cap. bine ca nu s-a deschis dopul, as spune eu, ce fata ai fi avut cu sana pe chelie. omuletul acum e in transa, povesteste si povesteste, vorbeste si vorbeste, cu o vocisoara de instalator de pisoare dandu-si cu parerea despre arta moderna sau de analist politic semiatipit intr-o caruta cu fan dupa 3 bidoane de vin baute in soarele de dupa amiaza. nu neglijeaza niciun amanunt care ar fi total de prisos, nu omite nicio complicatie inutila, pierzandu-se in paranteze si divagatii moebusiene care fac deliciul povestitorilor netalentati. toaca, toaca fara rost si vorbeste-a prost. totusi, pentru ca la final (da, a reusit sa ajunga la un final) am fost impresionat de sensibilitatea profunda a lui ochelarica, de empatia sa naiva cu alte fiinte umane, am sa va povestesc si voua intamplarea asta „tare”, care l-a marcat pe el atat de mult – evident, incercand sa fiu cat mai expeditiv. este vorba despre doi colegi de munca de-ai dumnealui care formau o asa-zisa echipa „de teren” trimisa in delegatii in diverse puncte de lucru din intreaga tara. fireste, cei doi, petrecand atatd e mult timp impreuna, au inceput sa se cunoasca foarte bine, s-au apropiat, s-au imprietenit, isi faceau chiar vizite cu intreaga familie unul altuia in weekenduri, cadouri la aniversari pentru nevasta, copii, concedii petrecute impreuna etc. asta a durat cam 5 ani. dupa care… a inceput criza. de sus au venit ordine clare cu disponibilizari si este dat afara unul dintre ei, si anume cel care era usor subaltern (pana atunci cel care era usor sef nu a lasat un singur moment sa se vada acest lucru vreodata – erau ca fratii) omul disperat, vazandu-se pe drumuri dupa ani de zile ca salariat in cadrul firmei, isi vede familia pe drumuri si apeleaza la prietenul sau, coechipierul sau care avea relatii mai inalte si printr-o simpla vorba buna l-ar fi ajutat enorm fara sa riste nimic – la urma urmei activitatea sa era ireprosabila! si-a luat inima-n dinti si s-a prezentat la firma, ponosit dar cu capul plecat si l-a abordat pe fostul sau coleg, in timp ce ceilalti angajati faceau pariuri daca il ajuta sau nu.

– si stiti ce i-a spus? stiti ce i-a raspuns? stiti ce i-a spus asta omului?

gnomul ridica din umeri, din sprancene si din degetele mari de la maini.

– „salutari la copii” asta i-a zis. atata i-a spus. ei, cum sa-i spuna asa ceva? cum sa-i raspunda omului asa ceva? cum sa…

– multi sunt asa.

spune gnomul cascand. as deschide si eu gura sa spun ce cred despre toate astea, sa-i las cu falcile cazute in compartiment, insa ma intorc la Romanul Cocainei. de gnom mi-e sila ca nu simte si nu intelege nimic iar de ochelarica mi-e mila ca simte prea mult si nu intelege nimic.

(…)

– biletele si legitimatiile de calatorie la control!

– dom’le da asta e bataie de joc? sare ochelarica. inghetam de vii aici! pai se poate? da’ nu-i posibil asa ceva! ne duceti ca pe vite? uite dom’le, am mainile reci si-s imbracat si cu haina!

ma uit si la gnom, intre timp isi pusese si el haina pe umeri. cosmin, care dormea si el incotosmanat, scotoceste dupa bilete. eu ce naiba am, tot citind nici nu mi-am dat seama ca-s doar in tricou cu maneca scurta. cred ca intr-atat m-am obisnuit in general sa indur si sa rabd, incat nici nu mai am semnal de alarma pentru disconfort. spre mirarea mea, controlorul ne invita pe toti sa ne mutam intr-un compartiment gol de la clasa I. da ce-s prost? ma gandesc. doar nu-s ca burjuii astia care doamne fereste sa stea ei in frigut. oricum mai e cel mult o ora si ajungem – ma uit la cosmin pentru aprobare si cand colo il vad cu privirea fixa dintre haine dand din cap cica „hai, hai sa ne mutam si noi, c-am inghetat”. e bocna de racit. hai la clasa I, hai la caldut si moale si bine.

(…)

in taxi, pe strada 8 mai, care da in 9 mai.

– si? cum e la bucuresti? incepe Revolutia?

– mda, cum sa nu. trei mai mici.

taximetristul se amuza copios, fara sa stie insa ca eu ma refer la protestele impotriva demolarii halei matache, la protestele showbiz impotriva etnobotanicelor si la parada gay.

– nu ies domle romanii in strada, ca e lasi! lasi si prosti! e prostiti de astia de tot.

ii fac semn sa opresca, platesc, cobor si deschid porbagajul. taximetristul se grabeste sa ma ajute, ridica cu ambele maini chitara bas ca pe o relicva pretioasa, privind-o cu sfintenie, drag si respect de om simplu:

– merge? iese ceva?

– eh, macar de lalait daca altceva nu-i de facut.

– fiecare cu revolutia lui. asta e a ta!

imi inmaneaza ceremonios chitara si pleaca pasind cu varfurile picioarelor pe gheata spre portiera deschisa ridicand o mana in semn de „noapte buna!”

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: