[idiot]

Iunie 7, 2010

wagner

Filed under: delir — Pœtrip @ 17:20

fiecare dintre noi avea in clasa pe cate unu’ care era cel mai prost. adica unanim recunoscut de colegi ca fiind cel mai prost din clasa. absolut orice spunea era o prostie legendara si orice raspuns al lui la ore ne provoca rasul de o superioritate milostiva sau rautacioasa, dupa caz. oricum, el nu realiza nuantele. era atat de prost incat nici macar nu avea banuiala naiva ca poseda un simt al umorului irezistibil. lua cele mai MICI note din clasa – spun asta ca sa fac diferentierea clara fata de acei prosti care luau cele mai MARI note din clasa.

pe colegul meu care era cel mai prost din clasa il chema Wagner. un nume care provoaca din start respect si curiozitate fata de descendenta posesorului. totusi, acest wagner, colegul meu din clasele 1-4, facea acest nume sa capete o conotatie ironica, de Prostie Absoluta. atunci cand se ridica in picioare si raspundea „prezent” cu aceeasi ochi goi surprinsi de fiecare data ca acel „EU” dindaratul lor este strigat la catalog, se crapau boltile cerurilor intonand in agonie o simfonie abstracta in toate notele posibile din afara oricaror game melodice. cand am auzit intr-a treia prima oara bancul cu Bula singur acasa cioc cioc „cine-i acolo” eu „cine, eu?”, am avut in fata ochilor figura lui Wagner personificandu-l pe Bula.

odata ne-a intrebat tovarasa pe fiecare ce vrem sa ne facem cand vom fi mari. doctorita, profesoara, pilot de avion, mecanic de locomotiva, „nadia comaneci”, am avut chiar un coleg care m-a fascinat spunand ca vrea sa se faca macaragiu. eu am raspuns cu o voce hotarata si plina de speranta ca vreau sa ma fac „hartect”, speranta pe care mi-am pastrat-o pana astazi. dar sa revenim la prostul nostru, colegul meu wagner care in tavaleala de rasete a tuturor colegilor a raspuns… „eu vreau sa ma fac director de intreprindere”. absolut toti dintre noi stiam ca este imposibil ca wagner al nostru asa cum il cunoastem sa ajunga vreodata director de intreprindere. de la varsta aia vedeam ca directorii de intreprinderi sunt persoane importante, toata ziua ii arata la televizor cum dau noroc cu Ceausescu. probabil taica-su tot timpul bodoganea prin casa „of, daca as fi eu director de intreprindere” pentru ca sigur era vazut ca lucru mare asa ceva in familia Wagner. cred ca mi-a strafulgerat prin gand „nu cumva tocmai pentru ca e prost are acest tel?” ce idee in capul lui, ce vis naiv lipsit de orice poezie, de orice eroism! iar noi, nici unul dintre cei mici care aveam sa ajungem peste ani corporatisti, someri, taximetristi, curve, popi, ratati, tristi, nu credea ca wagner are cum sa fie altceva toata viata decat un prost. si radeam de ne prapadeam. numai tovarasa nu radea deloc, ba chiar se uita la el speriata si infranta. oricati de 2 si de 3 si de 4 i-ar pune, nu-l va putea opri din drumul lui.

mai mult ca sigur, wagner a ajuns intre timp director de intreprindere si chiar in clipa asta isi freaca palmele foarte incantat de viata lui: nu a fost deloc greu sa ajunga in scaunul asta. intre timp am crescut si eu, am invatat cum merg lucrurile in lumea asta si nu-l pot vedea altceva, alcumva, altundeva. cei ca el sunt cei mai calificati pentru meseria asta.

3 comentarii »

  1. Oameni de tipu’ lu’ Wagner sunt peste tot si inca se mai rade de ei. Sunt sigura ca Wagner n-a ajuns director de intreprindere. Eu cred ca-i in Parlament. Asa mi se pare dupa descrierea succinta a lui si-a rautatilor voastre de copii. :)

    Comentariu de QED — Iunie 8, 2010 @ 07:09

  2. oricum, o fi fost el prost dar nu era rau. cred ca a ajuns un bun roman.

    Comentariu de [idiot] — Iunie 9, 2010 @ 12:42

  3. Eu in 1 – 4 am avut mai multi ” prostii clasei ” dar fiindca era vorba despre 2 fete si 1 baiat am sa ma opresc la el doar. Il chema Stan iar tat-su era sef pe la nus ce restaurant. Un tip mic, cu o privire pierduta si cu o freza foarte foarte ciudata. Ne-a invitat la un moment dat la ziua lui si acolo am dat peste un miracol culinar : leibar. Ne-a explicat cu multa emfaza ca de fapt se cheama ” leberwursti ” ca stie Tat-su de undeva despre asta si ca sa nu-l contrazicem.
    Ei si pe cine vad eu in drum ieri : da , pe una dintre cele 2 fete, ok, maritata cu un trist si cu un copil chiar simpatic ( oi fi eu subiectiv ca-mi plac plozii ) dar evident si pe EL. A ramas exact acelasi tip cu o stofa comunista cu viziuni in mare alimentare , destul de corpolent dar cu aceeasi atitudine de ospatar.
    Concluzia e ca 100 % Wagner al tau e daca nu sef macar adjunct de director de fabrica pe care o sa o falimenteze curand si o sa o conduca iar in timpul liber o va duce pe Nevasta-sa si pe plozi la o opera unde vor asculta o ” trista ” de tizul putin mai celebru.

    Comentariu de Radu — Iunie 19, 2010 @ 10:22


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: