[idiot]

Noiembrie 29, 2009

The Talking Asshole

Filed under: delir — Pœtrip @ 04:46

Ti-am spus despre barbatul care si-a invatat gaoaza sa vorbeasca?
Intregul sau abdomen se misca in sus si-n jos, basind cuvinte.
Nu mai auzisem asa ceva niciodata.
Un sunet greoi, apasator, carbogazos.
Un sunet caruia-i simteai mirosul.
Acest barbat lucra la un circ ambulant, iti dai seama?
Si treaba a pornit ca un fel de reprezentatie inedita de ventriloc.
Dupa o vreme curul a-nceput sa vorbeasca de capul lui.
Tipul intra-n scena fara nimic pregatit…
si curul inproviza si-i dadea replici la sto una dupa alta.
Apoi i s-au dezvoltat un fel de dinti…
ca niste carlige indoite, mici, tocite si a inceput sa manance.
Tipului i s-a parut mai intai ceva simpatic si a construit un numar pe chestia asta…
dar gaoaza a-nceput sa-i roada pantalonii ca sa iasa la lumina si sa ia cuvantul pe strada…
sa tipe ca vrea drepturi egale.
Se mai si-mbata si se vaicarea ca un betivan. Nimanui nu-i placea asta.
Vroia sa fie sarutata la fel ca orice alta gura.
Pana la urma vorbea zi si noapte.
Il auzeai pe tip din capatul celalalt al cartierului urland la ea sa taca dracului…
lovind-o cu pumnii…
si infigand in ea lumanari…
dar nimic nu era de folos si gaoaza i-a zis:
‘Ba tu o sa taci, pana la urma, nu eu…’
‘pentru ca nu mai avem nevoie de tine pe-aici.’
‘Pot sa vorbesc si sa mananc si sa ma cac.’
Dupa aceea a-nceput sa se trezeasca dimineata cu o gelatina transparenta…
ca o coada de mormoloc acoperindu-i gura.
Si-o smulgea de pe gura si bucatile ii ramaneau lipite de maini…
precum napalmul aprins si crestea acolo.
Astfel, in cele din urma, gura i s-a acoperit…
si tot capul…
i s-ar fi amputat spontan, in afara de ochi, intelegi?
Era singurul lucru pe care goaza nu putea sa-l faca: sa vada.
Avea nevoie de ochi.
Conexiunile nervoase erau blocate…
infiltrate si atrofiate.
Creierul nu mai putea da ordine.
Era prins in interiorul craniului…
sigilat.
Pentru o vreme…
suferinta neputincioasa a creierului era vizibila in ochi.
Apoi, in cele din urma, creierul trebuie sa fi murit…
pentru ca ochii s-au stins…
si mai exista in ei tot atata simtire cat intr-un ochi de crab in varful unui tentacul.

„Naked Lunch” – William S. Burroughs

Traducere si adaptare: Mark Ltd.

(subtitrare www_RegieLive_ro)

 

Anunțuri

1 comentariu »

  1. am fost putin derutat. cat pe aci sa cred ca ai scris tu cacatu’ asta! ma speriasem ca m-am cacat pe aceiasi buda cu un geniu!

    Comentariu de porculcelest — Decembrie 1, 2009 @ 18:33


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: