[idiot]

Septembrie 27, 2009

the no-thing

Filed under: delir — Pœtrip @ 17:59

contemplarea neantului nu e totuna cu privitul in gol, ba chiar din contra: trebuie sa iti focalizezi toata atentia vizuala asupra unui obiect anume. poate fi orice: o cana, un mar, o banca din parc. in scurt timp vei incepe ai mici scapari in care semnificatia si rolul obiectului respectiv iti aluneca printre degete, la fel ca atunci cand repeti incontinuu un cuvant si devine o aglomerare nastrusnica de sunete fara sens. cateodata dupa ce ma bag in pat si sting lumina, simt ca sunt aruncat intr-un hau gigantic, in care obiectele din camera scufundata in bezna isi pied contururile intr-o pasta neagra si par la fel de indepartate de ochiul meu ca galaxiile in univers. sunt redus la stadiul de observator punctiform, strivit de infinit. experienta este insa mult mai provocatoare in cadrul spatiului urban voit cautata intr-o zi banala de duminica, de exemplu. inspaimantatoare senzatie, eliberarea de cuget si incremenirea, fie si pentru o singura clipa, in pura existenta! lipsa gandurilor este in sine un artificiu intelectual, insa paradoxal, te transforma in prostie absoluta. banca din parc nu este nimic altceva decat o ingramadire de molecule pe care omul le-a taiat intr-un bloc. asta este motivul pentru imi plac obiectele: sunt indiferente la rolul pe care li le-am incredintat, naruindu-se fara sa isi dea seama cat ne enerveaza asta. cea mai mare parte a oamenilor in schimb au doar constiinta stomacului, intrebandu-se naivi unde o fi veriga lipsa in lantul evolutiei. am temperatura crescuta rar, dar de fiecare data in acele nopti de iad cand pune stapanire pe mine acelasi si acelasi cosmar abstract, ma zvarcolesc in somn chinuit de dezintegrarea mea in particulele componente, pe care le simt la mii de ani lumina unele de altele. degetele mi se unfla cu pompa, ochii par a cuprinde un camp vizual care pe alocuri depaseste 360 de grade, iar neuronii sunt pierduti in vid zbarnaind febril. acea oribila senzatie ca sunt sclavul numaratorii infinitului, coplesit de inutilitate si plictiseala, mai ales ca abia am ajuns la 3.

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: