[idiot]

Iulie 24, 2009

stiaţi că…

Filed under: delir — Pœtrip @ 21:04
Tags: ,

Limba română nu este o limbă, ci un dialect? (tehnic vorbind)

Limba română este o limbă indo-europeană, din grupul italic şi din subgrupul oriental al limbilor romanice. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei şi italienei. Din motive de diferenţiere tipologică limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân.

termenul româneşte, „rumână” sau „rumâniască” pentru limba daco-română este atestat încă din secolul XVI în toate trei voievodatele Moldovei, Transilvaniei şi Ţării Româneşti de către Francesco della Valle şi alţi călători străini precum şi în documente româneşti ca Palia de la Orǎştie sau în Letopiseţul Ţării Moldovei.

Limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-europene, prezentând multe similarităţi cu limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană şi reto-romană.

limba dacoromână sau dialectul dacoromân, pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est, idiomurile aromân, meglenoromân şi istroromân. Cei mai mulţi lingvişti romanişti consideră aceste trei idiomuri a fi dialecte ale aceleiaşi limbi.

  • aromâna (var. armâna) sau macedoromâna, vorbită pe arii relativ largi din Macedonia, Albania, Grecia, Bulgaria, Serbia şi România, unde există importante comunităţi aromâne, mai ales în Dobrogea. Se presupune că despărţirea dintre limba aromână şi dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea şi al XII-lea.
  • meglenita sau meglenoromâna, vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice. Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna, şi anume aproximativ în secolul al XIV-lea, motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă.
  • istroromâna, vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croaţia, geografic mult mai apropiată de Italia decât România, dar prezentând asemănări evidente cu limba română. Comunitatea de istroromâni se pare că există aici dinainte de secolul al XII-lea.
  • dalmata, o altă limbă din acest grup balcanic, a dispărut în secolul al XIX-lea).

Toate aceste patru dialecte formează aşa-numitul grup estic al limbilor romanice. Distincţia dintre dialect şi limbă este un subiect controversat în lingvistică, şi foarte adesea influenţat de interese politice. Din acest motiv nu există un consens în privinţa statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice. Din motive politice autorităţile Republicii Moldova folosesc denumirea de „limbă moldovenească”.

  • Limba aromână se află în cea mai bună situaţie, având un număr relativ mare de vorbitori (estimat astăzi la circa 700 000), dar duce lipsă de acceptarea ca limbă minoritară oficială, de învăţământ în limba maternă, de un organism de reglementare echivalent Academiei Române, iar o mare parte din vorbitori sunt bilingvi, cu o proporţie îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor.
  • Situaţia meglenoromânei (vorbită în prezent de un număr mic de persoane, între 5 000 şi 12 000) şi cea a istroromânei (care are sub 1 000 de vorbitori) este în schimb îngrijorătoare, lucru care a determinat UNESCO să le includă pe lista limbilor aflate în mare pericol de dispariţie.
  • Limba română este vorbită în toată lumea de aproximativ 26 de milioane de persoane. Dintre acestea, 20 de milioane se află în România
  • Daco-româna, fie că o socotim limbă în sine, fie că o socotim un dialect al limbii române, nu este împărţită în dialecte. Cuprinde doar diverse graiuri, numite şi subdialecte, cu diferenţe minore de pronunţie şi vocabular, dar inteligibile între ele. Graiurile limbii daco-române, în afara românei standard, includ:

    • graiul bănăţean;
    • graiul crişean;
    • graiul moldovenesc;
    • graiul maramureşean;
    • graiurile oltenesc, muntenesc şi dobrogean, acesta din urmă zis uneori „dician”;
    • graiul timocean.

    Limba română a evoluat din latina orientală, contactul prelungit cu populaţiile slave fiind la originea unei părţi importante din vocabular. În evul mediu şi în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte maghiare, turcice vechi, turcice otomane şi greceşti. O influenţă puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea.

    acest text este constipat de pe wikipedia,

    iar sursa de inspiratie a fost odata ana blogiana

    3 comentarii »

    1. am aflat ca: „Toate aceste patru dialecte formează aşa-numitul grup estic al limbilor romanice. Distincţia dintre dialect şi limbă este un subiect controversat în lingvistică, şi foarte adesea influenţat de interese politice. Din acest motiv nu există un consens în privinţa statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice. Din motive politice autorităţile Republicii Moldova folosesc denumirea de „limbă moldovenească” – citat din sursa precizata de tine…

      Comentariu de necesaire — Iulie 25, 2009 @ 10:12

    2. nimic pe aiastă lume nu iaste bătut în cuie

      Comentariu de [idiot] — Iulie 25, 2009 @ 10:14

    3. :) da, stiam… macar cu atat am ramas din trecerea prin Iasi

      Comentariu de lollitta — Iulie 25, 2009 @ 12:47


    RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

    Lasă un răspuns

    Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

    Logo WordPress.com

    Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

    Poză Twitter

    Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

    Fotografie Facebook

    Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

    Fotografie Google+

    Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

    Conectare la %s

    Blog la WordPress.com.

    %d blogeri au apreciat asta: