[idiot]

Februarie 16, 2009

fantezie cu cocioaba

Filed under: delir — Pœtrip @ 14:19

daca stau sa ma gandesc care ar putea fi cel mai rau lucru care mi s-ar putea intampla vreodata… nu ar fi nici saracia si mizeria, nici singuratatea, nici macar nebunia, pierderea celui mai de pret lucru. nici macar starea de acuma a lucrurilor: glumesc intr-o lume in care NU SE GLUMESTE CU ASA CEVA. e suficient sa te simti ca un pinguin printre rechini: pentru aruncarea unui bulgare de zapada esti sfartecat, iar cei manjiti de sange pe bot ranjesc familiei „vom cauta vinovatii”. nu, nu asta e iadul adevarat. pentru mine, chinul suprem ar fi o viata in lux si bogatie dar chinuita de pierderea a tot altceva. sa ai absolut tot ce-ti doresti dar sa nu ai cu cine sa imparti pentru ca toata viata ai fugit exact de asta. sa vezi ca pe un film derulat la viteza toata alergatura ta si sa realizezi in ultima clipa de luciditate ca traiai in confuzie si nebunie de ani si ani de zile. mi-e frica de acea trezire la realitate care te face sa intri in fundul pamantului de rusine. toata viata ti-ai gasit scuze pentru orice cu asa o maiestrie incat nimeni nu te-a considerat responsabil in vreun fel, dar acum, fata in fata cu tine insuti, stii ca nu mai poti trai cu vinovatia asta care te macina prin toate simturile. Jean de Florette / Manon des Sources. o poveste gigantica in doua parti. ma bucur ca am inceput saptamana sub impresia acestor doua filme, pe care mi le-a recomandat frate-meu. mi-a reamintit doua lucruri:

destinul ne devoreaza pe toti. fiecare suntem proscrisi sa urmam un destin pe al carui fir mergem neabatuti. eu stiu de cate ori mi-am schimbat cursul vietii – doar aparent – pentru ca de fapt bat acelasi drum laturalnic, cararea ratarii. daca nu crezi in destin, gandeste-te ca de fiecare data cand spui ca iti urmaresti un scop anume, cu orice mijloace si te tii cu dintii de un tel – acela este destinul tau. te va duce spre atingerea obiectivului, te va arunca spre altele noi sau ii vei da tracoale toata viata, fara sa-l atingi niciodata. Ca sa parafrazez filmul, destinul este o cocoasa pe care dau vina doar nevolnicii care nu stiu sa-si deschida aripile.

al doilea este ca vreau sa ma mut la tara, la o casa cu gradina de legume. abandonez totul fara nici un fel de regrete (pentru ce?), cat mai curand si pentru oricat este nevoie sa stau acolo – poate pentru tot restul vietii. pot sa traiesc cu un ou un castravete si o turta pe zi. nici macar leptopul nu o sa mi-l iau cu mine. imi voi umple casa cu toate cele cateva zeci de carti pe care le-am citit si vreau sa le recitesc, cu cele cateva sute pe care le-am inceput si nu le-am terminat niciodata si cu cele cateva mii pe care imi doresc se la citesc. doar asa voi putea sa ma privesc in oglinda si sa stiu ca nu mi-e rusine cu mine, cu toate momentele din trecut cand am fost prost, cu prostia cu care traiesc clipa de clipa si cu toate momentele din viitor cand voi fi probabil, foarte prost.

10 comentarii »

  1. Pai si noi ce mai citim?

    Comentariu de Ratonu — Februarie 16, 2009 @ 18:15

  2. :) daca aveti rabdare suficienta, dupa ultraspecializarea rurala voi reveni intruchipat in ARHidiot… some sunny day

    Comentariu de [idiot] — Februarie 16, 2009 @ 18:37

  3. Nu stiu cit de cunoscator ai Bibliei esti, pentruca asta este primul articol pe care ti-i l-am citit si pentruca este foarte interesat subiectul m-am oprit aici. Imi cer scuze daca cumva tonul discutiei merge intr-o directie care nu te intereseaza; dar am vazut ca gindesti adinc si m-am gindit ca poate o sa gindim un pic mai departe in subiectul asta interesant. Uite ce spune David in Psalmul asta care mie imi place asa de mult…

    Psalmul 139

    1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
    2 ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
    3 Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
    4 Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
    5 Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-ţi pui mîna peste mine.
    6 O ştiinţă atît de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.
    7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
    8 Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
    9 Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
    10 şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
    11 Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi, şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”
    12 Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul ca lumina.
    13 Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pîntecele mamei mele:
    14 Te laud că Sunt o făptură aşa de minunată. Minunate Sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
    15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
    16 Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
    17 cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!
    18 Dacă le număr, Sunt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, Sunt tot cu Tine.
    19 O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sînge!
    20 Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
    21 Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
    22 Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
    23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!
    24 Vezi dacă Sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!

    M-am intrebat de multe ori…asta este destinul? De unde sint eu si cum vad eu lucrurile aproape ca Dumnezeu ne-a pregatit o traiectorie in viata , un destin bun…sa-i zic asa. Atotcunoscator insa stia ca vom face greseli si ne vom gresi destinul. Astfel ca a trimis pe Isus sa ne rascumpere.

    Anumite lucruri nu le putem alege in viata…locul , natia, parintii si multe alte circumstante. Singurul lucru pe care-l putem hotari noi este cum reactionam la viata.

    Dar in hinduism …acolo gasesti destinul intr-o forma diferita. Daca te-ai nascut sarac, te lasa aia sa mori cu ochii-n soare , ca nu vor sa-ti strice „carma”.

    Grecii aveau filozofiile lor despre destin…ma intreb…oare chiar exista sau e o scuza?

    Si…in alta ordine de idei. Idiot in dictionarul meu este cineva cu multe…idei!
    :)

    Comentariu de Rodica Botan — Februarie 16, 2009 @ 19:27

  4. HA HA ! Rodica ma bucur ca iti place iubitul nostru [idiot] si ca destinul (ca sa vezi ce inseamna telepatia!) te a scos in fata acestei postari. El este la “carma” ideilor noastre metafizice si ne rugam pentru el si de el (sa scrie) tot timpul.

    Comentariu de Ratonu' — Februarie 16, 2009 @ 22:17

  5. parca se chema iad postul asta…sau am visat eu pe la amiaza. Urmeaza-ti destinul,dar cu laptopul dupa tine,ca sa stim si noi de al tau destin si soarta legumelor din fundul gradinii.

    Comentariu de vanatordepovesti — Februarie 17, 2009 @ 00:00

  6. Am crezut ca discutia era adevarata…imi pare rau ca v-am deranjat. Imi place sa vizitez locuri deosebite. Iadul insa nu ma atrage.

    Comentariu de Rodica Botan — Februarie 17, 2009 @ 06:55

  7. rodica, nu ne-ai deranjat deloc. esti binevenita aici, dar fara citate aduse cu copy/paste. eu vreau sa cred fara sa cercetez, nici macar biblia. postarea se intitula „iad” initial dar am schimbat tocmai ca sa arat ca sunt pozitiv. viata la coliba, ograda cu gaini si livada sunt pentru mine… raiul.

    :) in dictionarul meu, idiot este cineva cu idei geniale pe care nu le pune in practica. in ziua in care imi voi sparge parantezele patrate, imi voi schimba destinul.

    Comentariu de [idiot] — Februarie 17, 2009 @ 11:48

  8. Nu-ti puteam spune cit de frumos este acest Psalm fara sa ti-l arat. Si desi il stiu din memorie mi-a fost lene sa-l scriu , mai ales cind stiu cit de usor poti sa-l copiezi…dar daca vrei il scriu si din memorie…
    Nu cred ca l-ati citit nici care din voi insa…si intentia mea a fost sa va las sa cititi ceva scris de un om care a ucis si a avut si alte pacate dar a carui inima cu toata imperfectiunea lui a sperat la ceva mai bun…

    Imagineaza-ti ca daca iti place viata la coliba…etc, El a creat prima gradina si a asezat primele vietuitoare acolo pentru Adam…cred ca iti poate pregatii si tie o coliba comfortabila…

    Atita vreme cit nu totul depinde de noi…ideea ar fi sa cautam pe autorul acestui destin/ partii de care se ocupa si sa fim siguri ca, coliba de care vorbesti este pe lista Lui de „to do list”.

    As putea sa-l citez pe Solomon care zice ca toate sint o desertaciune pe acest pamint…sau sa-l citez pe Eminescu care a furat ideea din Eclesiastul in Glossa „Vreme trece , vreme vine/ toate- vechi si noua toate…si ma retin sa mai scriu ca sint sigura ca poezia este cunoscuta…” Nu era vorba de destin si acolo?
    Nu cred ca am descoperit noi intrebarea asta…sau singurii care ii cautam raspunsul…

    Comentariu de Rodica Botan — Februarie 17, 2009 @ 13:44

  9. Uf, ce m-as baga si eu in discutia asta!

    Comentariu de un trecator — Februarie 24, 2009 @ 15:09

  10. bă, ia revino-ţi.

    Comentariu de Cougar — Februarie 24, 2009 @ 16:51


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: