[idiot]

Ianuarie 21, 2009

sclavii si cersetorul

Filed under: muzica — Pœtrip @ 09:22

mai jos ma rezum sa dau copy/paste unui mesaj primit pe mail de la un prieten, printr-un sir de forward-uri care duce probabil la cineva pe care nu il cunosc, care l-a scris initial.

Pe scurt povestea relatata e in felul urmator: suntem in statia de metrou a Washington DC din SUA, intr-o dimineata de ianuarie 2007. Un om cu o vioara a cantat 6 piese de Bach in decurs de circa 45 minute. In acest rastimp, circa 2000 oameni au trecut prin metrou, probabil majoritatea in drum spre serviciu. Dupa circa 3 minute, un barbat de varsta mijlocie si-a dat seama ca cineva canta la vioara. A incetinit, a ascultat cateva secunde, apoi a grabit pasul, urmandu-si programul zilnic. Dupa inca 4 minute, violonistul a primit primul dolar, daruit de o doamna, care i-a aruncat banii fara a se opri din mers. Au trecut inca 6 minute si un tanar s-a sprijinit de un perete din apropiere si l-a ascultat pret de cateva minute, apoi s-a uitat la ceas si si-a reluat drumul. La distanta de 10 minute, un baiat de circa 3 ani s-a oprit in fata violonistului, dar mama sa l-a grabit. Cum copilul nu voia sa plece, mama l-a „luat pe sus” si si-au continuat drumul, in timp ce copilul a intors de cateva ori capul dupa violonist. Alti cativa copii s-au comportat similar, dar toti parintii, fara nicio exceptie, i-au „luat pe sus” si au plecat. In cele 45 de minute, doar 6 oameni s-au oprit sa-l asculte pe muzician si circa 20 i-au dat bani, fara sa se opreasca. In total a strans 32 de dolari. Dupa 1 ora, violonistul s-a oprit si lucrurile au reintrat in normal in metrou. Nimeni n-a stiut, dar « anonimul » era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni violonisti ai lumii. El a cantat unele dintre cele mai grele si frumoase piese compuse vreodata, folosindu-se de o vioara valorand circa 3,5 milioane de dolari.. Cu 2 zile inainte, la un concert sustinut de Joshua Bell la Boston, biletele se vandusera cu –in medie- 100 dolari bucata. Acesta e un fapt real. « Evenimentul » cu Joshua Bell cantand incognito intr-o statie de metrou a fost organizat la initiativa ziarului Washington Post, ca parte a unui experiment social despre perceptie, gusturi si prioritatile oamenilor. Intrebarile la care incerca sa raspunda experimentul sunt: intr-un loc obisnuit, la o ora nepotrivita, reusim sa percepem frumusetea? Ne oprim sa o apreciem? Recunoastem talentul in ciuda unui context nefavorabil? Una din concluziile la care au ajuns initiatorii experimentului ar fi: daca nu gasim un moment sa ne oprim din graba noastra zilnica, pentru a asculta pe unul dintre cei mai buni violonisti ai lumii, cantand unele dintre cele mai frumoase piese compuse vreodata, cu unul din cele mai frumoase instrumente fabricate …oare cate alte lucruri pierdem?

6 comentarii »

  1. Eu cred ca experimentul demonstreaza ca frumosul se invata, si nu e simtit spontan. Ma gandesc acum la cat au trebuit sa se lupte cu noi profii de proiectare ca sa ne reseteze preconceptiile si sa putem intelege arhitectura conteporana. De fapt, il simtim spontan dar stim atat de bine ca trebuie sa il invatam incat ne e frica de ceva aleator pe care il auzim intr o sursa ne academica. Nu cumva sa ne stricam educatia artisica.

    Comentariu de Ratonu — Ianuarie 22, 2009 @ 12:49

  2. Da,se pare ca copiii au simtul frumosului mai dezvoltat,parintii ar trebui sa observe si sa il exploateze in folosul copilului,dar in graba zilnica parintii au vazut doar un cersetor.Mai sunt si prejudecatiile,cum ca un lucru bun,frumos,trebuie sa fie foarte scump,si prezentat in locuri elegant amenajate,scumpe.

    Comentariu de neli — Ianuarie 22, 2009 @ 16:10

  3. Lectia e alta, fratilor. Nu oricine poate stoarce suc in statia de metrou.
    ** **
    Imi pare rau, dar textul de mai sus – la nivel ‘telectual – e telenovela. Am varsat mai multe lacrimi (si dolari) cu urechea la auzul unui batrin chinez scirtziind vioara lui (chinezeasca, alt instrument decit vioara lu asta)la obscura statie Sheppard din Toronto. Moshul din China, saracu, nu incapuse unde erau musterii, la Yonge cu Bloor, de un ‘artist clasic’ ca ala din filmu de mai sus, de origine maghiara. Bai, ala orb cu ochii obligi e adevarul la metrou, nu mr.J.Bell.
    ** **
    Daca J.Bell citeste comentariu’ asta, sa ma sune. Ii aranjez coltul de la Yonge/St.Clair, is prieten cu chitaristu de acolo. I-l dau o juma de ora, pina beau o cafea cu Greg.

    Comentariu de georgemotoc — Ianuarie 23, 2009 @ 04:16

  4. textul e „Pearls Before Breakfast”, un text-experiment cu care Gene Weingarten de la Washington Post a câştigat în 2008 premiul Pulitzer pentru feature writing. textul intreg e aici : http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2007/04/04/AR2007040401721.html

    Comentariu de PhenoBarbieDoll — Ianuarie 23, 2009 @ 09:06

  5. eram sigur ca am cititori intelighenti si voi afla provenienta textului, precum si gheghesubturile undergroundului ca sa zic asa :)
    recunosc, povestea m-a atins penrtu ca am prieteni care (desi talentati) se vad nevoiti sa se „reorienteze”/”re-caifice” spre activitati mai pragmatice. nu stiu cum e americanul, insa romanul este mai american decat americanul insusi, in capitala lui.

    pe de alta parte, in centrul civic in iasi exista un cersetor care canta la fluier intr-un mod atat de trist, melancolic si disperat incat ma opresc in loc sa-l ascult. auzindu-l pe el am avut odata mai demult revelatia ca nu exista muzica buna si muzica proasta, ci numai emotie pura sau nimic.

    Comentariu de [ighiot] — Ianuarie 23, 2009 @ 10:25

  6. http://prowler.wordpress.com/2007/04/12/pearls-before-breakfast/ :)

    Comentariu de prowler — Ianuarie 25, 2009 @ 16:46


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: