[idiot]

Ianuarie 9, 2009

„Screamadelica” – Primal Scream

Filed under: muzica — Pœtrip @ 19:16
Tags: ,

aducandu-mi aminte de caseta audio pe care o aveam cu albumul asta, sunt napadit de o stare nostalgica si induiosatoare, vizualizandu-ma asa cum eram in perioada de idiot incipient. pe la inceputurile anilor 90 incercam sa discern intre The WHO/Zep/Doors/Thin Lizzy pe o parte, Sepultura/Slayer/Annihilator/Kreator pe alta parte dar in acelasi timp sa reusesc sa aplec urechea si la „muzica normala” a anilor in care imi traiam cu greu adolescenta. misiunea era foarte dificila pentru ca nu prea aveam din ce alege, oricat de deschis la cap as fi fost eu comparativ cu altii – care daca nu ascultau „orice este muzica buna” – tot si nimic deci, erau fixisti pe cate o singura directie pentru care dezvoltau o obsesie. stiti la ce am refer: fanii NKOTB, fanii Michael Jackson, fanii the Cure, Depecharii, rapperii – care erau un fel de stramosi ai baietilor de cartier. daca aveai orizonturi largi nu erai bine vazut si riscai sa o iei la moaca imediat ce pomeneai un nume care nu trebuia. era deci de preferat sa fii extremist – cel putin intre ai tai era foarte comod. pe strazi nu rar ieseau batai intre gasti de metalisti si rapperi. „pletosule te tund ma nespalatule!”/”bai cap de sula ma cac pe geaca ta prespalata!”. in afara de delimitarea intre rockeri/punkeri/hipioti existau subcategorisi (de exemplu metalisti, thrasheri, deatheri, doomeri etc) si fiecare era ultra-specializat, se stia: tigru e maniac hendrix, vasile rolling stones, steve e fan megadeth, tibi overkill, black ac/dc, gopo iron maiden, x e cu running wild, y cu helloween, z cu testament, w cu accept si tot asa pentru fiecare trupa din lume era cate un om care sa ii fie dedicat. eu eram cu thin lizzy cand eram intrebat de hipioti (si faceam senzatie) iar printre suparati ma dadeam fan metallica – pana intr-o zi cand un pletos mai mare a ras de mine: „dintre TOTI (rockerii), fanii metallica sunt cei mai prostalai!”. banuiala asta o aveam si eu: era cea mai la indemana formatie si exista imensul risc de a scrie numele cu un singur L, ceea ce era de neiertat. eu am resuit sa ma inteleg bine cu toata lumea pentru ca toti aveau un singur lucru in comun: bautura. oricum, intrebarea cea mai chinuitoare la care eram supus era invariabil: dar tu CUM poti sa asculti si asta si cealalta? chiar nu ai standarde? nu ai personalitate? discernamant? nici pana aazi nu stiu cum, nu am un raspuns. oricum este cert ca desi am ascultat casete cu Coma of Souls si Extreme Agression pana le-am tocit, astazi nu-mi aduc aminte absolut nimic din drujbareala aia care pe vremuri o stiam pe de rost. si ca sa conturez si mai clar cat de coios eram pe atunci, mentionez ca in clasa a 9-a eram printre putinii „eruditi” care auzisera se zicem, de Queen – formatie necunoscuta absolut tuturor – pana sa moara Freddie Mercury evident. „cine e mustaciosu asta in panatloni scurti?” de fapt, si azi in afara de Best Of nu se asculta mai mult. eram ingrozit de profilul rokerului cu tricou led zeppelin care nu stie nici macar 3 cantece, fanului Phoenix care baga mana in foc ca baniciu canta in „vremuri” si ca tandarica bate la tobe in „negru voda”, a hipioatei care e topita dupa D’yer Ma’ker si il iubeste pe Val Kilmer de pe afis. nu ma laud si nici atunci nu ma dadeam mare cunoscator, mai ales ca pe masura ce ascultam nume noi, se deschideau tot mai multe porti. in afara de cei care mai aveau de la parinti viniluri sau benzi de magnetofon, nu prea era alta sursa de procurat muzica. daca nu gaseai ce  vrei la tarabele cu casete poloneze, mai existau centre de inregistrari (nu exista legislatie pe vremea aia) unde puteai sa rasfoiesti cu bale la gura in cataloagele lor alegandu-ti ce vrei sa tragi pe caseta de 60 sau 90 minute. la un moment dat au aparut CD-urile, dar nu avea nimeni CD-player. deci fara internet, fara publicatii de unde sa extragi informatii, erai complet legat la ochi. asa am ales intr-o consignatie din discografia completa RUSH insirata in fata ochilor mei, primul album. aveam bani de o singura caseta si auzisem enorm despre ei, fara sa ascult niciodata. am cumparat la ghici – si nu a fost singura data. asa i-am descoperit pe John McLaughlin Mahavisnu, pe partea B a unei casete cu Bad Company. eram fan al lui Paul Rodgers (All Right Now) si ascultam doar fata A, dar in timp, incetul cu incetul, s-a intamplat sa mi se dea peste cap gusturile: am ajuns sa prefer progresivul greoi al celor de la Mahavisnu Orchestra in locul clasicului rock-usor „Feel Like Makin’ Love

si ca sa revenim: la un moment dat am gasit pe o banca in parc o caseta cu Primal Scream – „Screamadelica” – 1991. desi coperta colorata optimist nu prevestea ceva bun de dat din cap, m-am bazat pe numele formatiei care imi sugera ceva salbatec si am decis sa nu arunc caseta la cos. acasa, dupa 20 de secunde, i-am dat eject. dupa cateva zile totusi, s-a intamplat un lucru ciudat: am realizat ca impulsul meu fusese de fapt… refuzul noutatii. era un sound pe care nu-l mai ascultasem niciodata, total strain mie. m-am inchis in camera, am tras obloanele si am apasat pe play: am avut senzatia minunata ca fac pentru prima oara ceva nemaifacut ceva absolut nou ceva nemaiexperimentat! nu stiu cat am inteles atunci din muzica aia si cat m-a schimbat experienta dar ideea este ca azi imi place la nebunie albumul. tocmai il ascult acum si ma minunez cate elemente de la Primal Scream au migrat in Gorillaz,  aparuti 10 ani mai tarziu. si daca tot a venit vorba de Gorillaz si de influente: plecati urechea aici si aici si spuneti-mi ce parere aveti despre aceste preview-uri de pe avangardistul album solo al lui Paul McCartney, 1980! daca piratati downladati-l cu Scula lui Torrente, iar daca sunteti cinstiti dati bani pe el ca merita.

7 comentarii »

  1. =))

    M-am ras si mi-am adus aminte cum nu reuseam eu sa-mi pun muzica pe la petrecerile de pe la inceputul anilor ’90. Public Enemy cu Anthrax erau prea rap, Faith no More era prea „ce pula mea e asta, ma?”, pe Beastie Boys nu avea nimeni de unde sa-i apuce…

    Evident, si eu faceam scratch-uri cu vinulirile Mirabelei Dauer pe un Pacific 4 pe care le mixam cu Pantera pe un casetofon dublu luat din piata. Ca toti DJ-ii de 15-15 ani. Hip Rock, duuuuude!!! :))

    Comentariu de un trecator — Ianuarie 12, 2009 @ 07:03

  2. Ah, si ratasem subiectul…

    „Just what is it that you want to do?” era unul dintre versurile intrate in heavy rotation pe Super Channel, MTV-ul TVRist din 90 si un pic.

    Pentru un program fantoma, difuzat la ore imposibile, Super Channel a avut un impact deosebit. Adevarul e ca amesteca cu efect, pe langa Primal Screem, mai sus amintitii Public Enemey, Faith no More, NWA, Sugarcubes, Ice T, KLF, Queen, Primus, Red Hot, Sepultura, REM, Kravitz, Jane’s Addiction, INXS, Happy Mondays, Soup Dragons, Suicidal Tendencies, Living Colour, Deee-Lite si multe multe altele, mai toate devenite „trupa mea preferata”, pe rand, intr-un moment sau altul. :P

    Comentariu de un trecator — Ianuarie 12, 2009 @ 09:26

  3. da, mixul muzical era aleatoriu complet! am si acum un carnetel unde imi notam „descoperirile” bineinteles cu multe greseli de transcriere – nu stiam nici engleza si nici nu apucam sa citesc numele formatiei in cele cateva secunde cat apareau scrise.

    ni s-a dat muzica la gramada: sa simtim ca e libertate! :))

    Comentariu de [idiot] — Ianuarie 12, 2009 @ 10:55

  4. Io credeam ca Primal Scream astia-s trasheri (nu prea suport). Da’ acum, daca tot ai scris asa frumos o sa cuat, o sa ascult si vin sa-ti spun daca mi-or placut.

    Comentariu de popej27 — Ianuarie 12, 2009 @ 12:13

  5. cauta si „Give Out But Don’t Give Up” (1994) care e mai pe intelesu’ nostru de tractoristi bautori de bere ;) in 2008 au un nou album, cu acelasi genial Bobby Gillespie la voce!

    Comentariu de [idiot] — Ianuarie 12, 2009 @ 13:44

  6. am facut rost cu greu de la un tip absolut idiot din roman care se pisa pe mitropolie de versurile de pe albumul Haunted de la 6 ft under ^^ roaca!

    Comentariu de gavhriel2k4 — Ianuarie 13, 2009 @ 12:56

  7. de la rudy?

    Comentariu de baiatnebun — Ianuarie 13, 2009 @ 13:52


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: