[idiot]

Noiembrie 7, 2008

Róisín Murphy

Filed under: muzica — Pœtrip @ 15:37
Tags:

Felicitari acelora dintre voi care ati fost la concert, eu cred ca Romania nu a mai vazut asa ceva din punct de vedere al imbinarii ireprosabile dintre spectacol (pastrat intre limite rezonabile, neostentative sau strivitoare) si muzica (nu buna, ci – cum imi place sa spun – extraordinar de buna!). Voi, cei care ati ajuns, nu are rost sa cititi cele ce urmeaza, pentru ca experienta de la fata locului nu se poate compara cu niste biete cuvinte – pe care iata, nu mi le gasesc. Iar cei care nu ati inteles nimic sau ati ramas acasa – I’m very sorry for you and your country.

Ce a impresionat in asa hal un om ca mine, care a ascultat tone de muzica la viata lui? Cedez oare atat de usor in fata beculetelor colorate si gagicilor care danseaza? Ce m-a atras, ce m-a facut in primul rand sa-mi cumpar billet? Nu pot sa afirm ca materialul de pe albumele ei denota o productie muzicala geniala sau care sa ma lase cu gura cascata. As spune chiar ca stilistic, ambele albume solo sunt cam in urma timpurilor. Deci nu avea cu ce sa ma impresioneze, in afara de socul din perioada moloko, care a fost hotarator (in urma cu 8 ani de zile, “Things to Make and Do” a fost albumul covarsitor care mi-a deschis interesul si pentru alte nume actuale, noi – cel putin pentru mine: cake, soulwax, morcheeba, blonde redhead). Am fost inspirat sa ma prezint la acest concert care a fost total alt laptic decat ceea ce vor sa ne faca sa credem superficialele albume post-Moloko, – eforturi de a atrage public. Setlistul live este o experienta cu adevarat pishedelica – si rar mi s-a intamplat sa nu am momente de respiro la o prestatie live, sa stau doar cu sufletul la gura!

Pe pagina oficiala a formatiei descrierea este scurta si la obiect: “pop”. Am invatat de-a lungul timpului ca modul unui artist de a-si descrie muzica vorbeste de la sine: cu cat sunt pomenite mai multe stiluri si influente in caracterizare, cu atat mai putine are de spus de fapt. Orientarile muzicale sunt mult mai putine decat acesti “sofisticati” vor sa ne faca sa credem, iar prea multe cuvinte si subcategorisiri nu au alt rol decat de a face pe unii sa-si inchipuie ca bubuie de originalitate. Ar fi putut si roisin sa se lanseze intr-un nesfarsit sir de Electronica / Alternative / Dance / Disco / nu jazz / Trip-hop / house / acid jazz / downtempo – dar nu o face. De ce? Pentru ca din fericire, “fitzele” lipsesc din personalitatea ei artistica.

Show-el este complet – toate simturile mangaiate. Bassul si bateria, muzicieni desavarsiti: o sectie ritmica precisa chiar si in aparentul haos, iar dialogul chitara-clape tatoneaza de multe ori momente de minunata anarhie pe scena – ca intr-un final de piesa doors. Backing vocals-urile waters-istice, papusi robotizate cu gesturi ironic teatrale. In centrul tuturor, Roisin cu ale sale costume suprarealiste cum am mai vazut doar la Peter Gabriel in vremurile lui flamboyante cu genesis – dar pana si el pare ca se juca bambilici! (deocamdata spun asta “la cald”)

Fiecare de pe scena face EXACT ce trebuie sa faca si totul este sub controlul conceptual absolut al lui roisin. Inainte de concert nu studiasem numele membrilor trupei dar vazandu-l pe clapist cu a lui palarie marca Portocala Mecanica, am dedus ca l-a pastrat din formula Moloko (al carei nume are aceeasi sursa de inspiratie) – si bine a facut! pe langa keyboardistul Eddie Stevens, subtilizat din Moloko, alt punct forte al prestatiei a fost genialul chitarist, pe numele sau Alastair McNeill. Chitarist care face ce orice alt chitarist ar putea face in locul lui, singura diferenta este ca el canta doar esentialul. In loc de 3 note face doar una singura, care pe deasupra si suna de 10 ori mai bine. Din pacate pe albume nu are un rol atat de important – poate ca nici nu a participat la inregistrari. Un simt al gradatiei si al surprizei teribil. Se vorbeste cateodata de un anumit stil de a canta “intelligent” la chitara – in cazul asta, Robert Fripp este copil de gradinita pe langa acest necunoscut! Riffuri de o puritate demonica imblanzita, minimalism atat in infatisare cat si in interpretare – desi a avut si cateva momente de exprsionism feroce – de exemplu un solo aleatoriu si moebiusian de chitara, la finalul caruia a cazut secerat pe scena, intr-o nota agonizanta. Reinventeaza look-ul si conceptual de guitar-hero: freza simplista, chitara de un bleu cuceritor de stupid si aspectul English. Nichita Stanescu al chitarei, Tom Morello din rage against the machine intelept, Sex Pistols matematicieni! Nu banuiam ca sunt posibile pe lumea asta efecte atat de ravasitoare pentru urechea si creierul uman – care sunau totusi ne-sintetic si groovie! Dau search pe net cu numele lui si nu gasesc nimic in afara de pagina unui chitarist cu acelasi nume nascut in 1946, care canta la de la varsta de 14 ani si care si-a construit propria chitara in 1974. in 2008 ar fi trebuit dupa toate calculele sa fie deja cu un picior in groapa, nu sa aiba aspect de pustan de 18 ani, asa ca coninui cu cautari avansate si …descopar pe pagina unui lutier informatii despre trupa din care a provenit Alastair in orchestra lui Roisin. De data asta nu e o greseala, desi numai la asa ceva nu ma asteptam:

http://www.yila.co.uk/

http://www.myspace.com/yila

[paranteza patrata: singurul chitarist de la noi din tara care exploreaza teritorii asemanatoare este ALEXEI (Aliosha din TRAVKA). ascultati aici: http://www.myspace.com/axellerey si aici: http://www.myspace.com/thediscoballsproject o parte din noile sale proiecte (DISCOBALLS are concert chiar saptamana viitoare: joi 13 noiembrie @ Club Control, Bucuresti) am inchis paranteza patrata]

Sunt putini acei artisti care au mai avut suflu si impact dupa despartirea de formatia care i-a consacrat, dar Roisin este unul dintre ei: are un concept foarte bine definit, nu canta “ce se nimereste” sa vina pe teava inspiratiei, cum era in cazul eterogenilor Moloko. pana la concertul din vara asta (budapesta: sziget 2008) si acesta de la Sala Polivalenta, nu am ascultat in mod intensiv albumele ei solo, ci doar cat sa-mi fac o idee. Este evident progresul de la primul la al doilea, un pas inainte in sensul definirii ei din ce in ce mai clare. fiind in continua evolutie, probabil ca acest fenomenal chitarist a aparut doar ulterior, o carte bine jucata din planul ei post-Moloko, cu pasi mici dar siguri spre succes. Sa speram ca ceea ce am vazut concretizandu-se in acest concept de concert va fi dus mai departe, asa cum eu doar intuiesc – intr-un produs mai …experimental. Deocamdata muzica este sub semnul impactului pe toate caile senzoriale, al comercialului si al eclectismului.

Chiar si asa…la noi nu stie nimeni sa faca muzica asa bine ca trupa asta. La noi nu exista nici macar muzica de 1000 de ori mai proasta… pe tot parcursul serii nu am simtit nici macar o singura nota trasa de par, toti de pe scena stiau exact CE fac. Nu am idee ce anume mananca, cu ce au crescut. Oare de ce noi suntem atat de prostalai? Am trait zeci de ani la rand cu putine nume “de afara” care sa ne viziteze – lucru care-si spune cuvantul in “muzica” de la noi si in cultura noastra muzicala. Ei bine, iata ca lucrurile s-au schimbat dar impactul este devastator pentru o romaine in care cativa oportunisti au dezvoltat o “industrie mu(z)icala” ce nu ne arata altceva decat buci, craci, tzatze, coregrafii de 2 lei si refrene rock pe care adorm si bunica si pisica. Banul este cuvantul de ordine. In afara lucrurile se regleaza de la sine, din fericire, datorita imensului potential de talente care face in asa fel incat invechitul si previzibilul sa fie imediat spulberate de …oricine se nimereste sa fie cu chitara in mana si sa cante ce simte. Beatles la vremea lor au spulberat o pleava de rockeri dulcegi, miscarea punk a fost aer proaspat la finele anilor 70, la fel cum si Nirvana a trimis “la plimbare” in anii ‘90 intraga masa de rockerime cu par tapat. Evolutie e cuvantul de ordine, dar nu va ghidati dupa “revolutia” mtv, acolo nu este reinnoire ci doar reciclare.

Este evident ca Roisin Murphy nu canta muzica viitorului, nu este o inovatoare, dar emblema ei personala este atat de puternica incat faptul ca paseste din multe puncte de vedere pe urmele Madonnei nici nu conteaza. Practic face pas cu pas tot ceea ce a facut si Madonna, in urma ei, doar ca… este mai rafinata, are voce mai buna, versuri mai bune, muzica mai buna, talent cu caru’ si ii lipsesc exhibitionismul fortat si personalitatea cameleonica – daca se poate spune ca un cameleon are “personalitate”.

Un asa produs musical aerisit, bine definit si melodios nu am mai pomenit de pe vremea Beatles-ilor, a Pink Floyd-ului si a zilelor bune ale lui Stevie Wonder! Personal, nu am avut fantezii erotice cu aceasta femeie, insa am auzit in jurul meu niste declaratii de la diverse FETE care mi-au dat frisoane!

La bisuri, intr-un omagiu pentru Brian Ferry a scos de la naftalina “Slave to Love”, cantat mai bine decat originalul – sau poate doar mai …suportabil: a eliminat “ceva”-ul libidionos din acel sound soft-porn de ani ‘80. Roxy Music este o influenta evidenta cel putin in vestimentatia glamouros de sorginte seventies a divei, dar si in pasajele instrumentale de locomotiva prog. am dansat cel mai mult vreodata la acest concert (in cazul meu, “dans” inseamna sa bat frenetic ritmul cu piciorul) si in seara asta am batut din picior cu cea mai mare pofta!

La final, cea mai relaxata si senina atmosfera after-party, datorita despartirii calde si naturale de public a Roisinei, impreuna cu girafa ei peticita. dupa bisuri, lumea dansa din inertie pe chitara funky din “why did you do it” – STRETCH, iar starea a peristat atat de mult incat in masina, la intoarcere spre casa tarziu in noapte, ascultandu-i pe basarabenii din SNAILS, “un film de scurt metraj ratat” ma ducea cu gandul la “we’ll make a movie” iar “prietenii mei – mutre cretine” la “absent minded friends”. Oboseala o fi fost de vina, pentru ca nu este absolut nicio legatura.

Poate ca m-as fi asteptat ca solista dupa desfiintarea moloko sa se inconjoare de o trupa de muzicieni obscuri de studio/concert, fara personalitate, o stearsa adunatura la care sa primeze eventual look-ul cool si sa se rezume la doar a o sustine instrumental. Surpriza este totala, iata-o cu muzicieni autentici, solizi, fiecare avand cate un moment in care sa se puna in valoare la adevaratul potential. Daca MGMT (senzatia anului dp meu de vedere) cand nu fac cantelece pop se joaca de-a mini-proggies, in acompaniamentul live al RM nu e nici o gluma – psihedelism de sec 21!

epilog

mi-au trecut mai multe prin cap de-a lungul si de-a latul concertului (in rarele momente cand chiar ma uitam pe scena la ce se intampla ;) si nu la cine si cu cine a mai venit) dar cine stie unde s-au pierdut… aveam senzatia ca trebuie sa inregistrez totul, sa notez intr-un carnetel avalansa de trairi si impresii care fac acest concert diferit de orice altceva am mai vazut pana acuma. Nu cred ca as fi putut fi la fel de receptiv la ceea ce se petrece pe scena, nu exista cale de mijloc: ori te abandonezi in traire ori analizezi. In concluzie…asta nu este cronica de concert (imi pare rau daca am dezvaluit adevarul abia acum, la final) Mi-a luat doar o ora sa scriu textul si o zi intreaga sa-l redactez: am tot amestecat paragrafele intre ele pana a ajuns in forma asta. ce pot sa mai spun? a fost un concert nu numai pentru fetite, ci si pentru baiatei

Roisin Murphy @ Sala Polivalenta

Bucuresti, 5 nov. 2008

http://www.roisinmurphy.com/

http://www.myspace.com/roisinmurphy

http://www.youtube.com/roisinmurphytv

P.S. multumiri iarinei pentru minunea de a-mi oferi bilete si lui ruxy pentru ca mi le-a „livrat” :) evident ca nu imi cumparasem din timp si am aflat abia la 6 seara in ziua respectiva ca la ora 9 e concertul!

21 comentarii »

  1. Mai… Mie-mi pare ca tu-ti scrii impresiile plecate de la muzica foarte-foarte bine…

    Comentariu de Noemi — Noiembrie 7, 2008 @ 17:26

  2. …ar fi fost futere sa scriu la final si un „multumesc pentru iarba lui ghitza” :)) naruiam tot edificiul!

    Comentariu de [idiot] — Noiembrie 7, 2008 @ 17:37

  3. asa, da cu bata-n balta la PS :P
    cu ocazia postarii asteia, mi-ai dat nu o directa in fata, ci doua, ca eu am ratat si szigetul de anul trecut, desi voiam taretaretaretaretaretare mult sa merg la tool….

    Comentariu de mo — Noiembrie 7, 2008 @ 17:45

  4. :))
    Lasa, lasa, ca nu-i singura isprava de genul asta pe care-o scrii.

    Comentariu de Noemi — Noiembrie 7, 2008 @ 17:48

  5. oricum, nu se compara prestatia din cadrul unui festival cu un recital de sine-stataor… am inteles ca chiar si fata de b’est fest-ul de vara asta a fost o diferenta mare…

    Comentariu de [idiot] — Noiembrie 7, 2008 @ 18:13

  6. scuze, mo… intentia nu era sa „cicalesc” sau sa pun sare pe rana, ci sa mai dezmortesc putin lumea asta in care traim, poate alte dati va fi inghesuiala mai mare! (nu a fost gol dar in nici un caz arhiplin) e pacat ca ne-am pierdut toti interesul… stam in case, mancam paine cu salam si ne facem planuri sa cumparam masina de spalat in rate.

    eu am simtit ca si cum mi s-ar fi impartasit o fila din
    Absolut!

    Comentariu de [idiot] — Noiembrie 7, 2008 @ 18:23

  7. relax, nu mi s-a parut deloc cicalitor, dimpotriva. si da, e naspa viata cu salam si rate… eu mi-am putut lua in perioada asta bilete numa’ la de-phazz si tricky si pana spre sfarsitul lui noiembrie am sa fluier a paguba in speranta ca astea doua zile o sa-mi rascumpere luna traita dijeaba :)

    Comentariu de mo — Noiembrie 7, 2008 @ 18:32

  8. la ce ai fost tu nu am fost eu – si invers! pana la urma… e perfect: ne completam reciproc ;)

    Comentariu de [idiot] — Noiembrie 7, 2008 @ 18:38

  9. pai inca n-au fost – o sa fie pe 24 si 26, asa ca daca mai gasesti ceva prin buzunare mai e timp de luat bilete

    Comentariu de mo — Noiembrie 7, 2008 @ 18:39

  10. vor urma 2 saptamani de auditii intense de’phazz vs tricky ca sa ma hotarasc care din ei, ambii sau poate niciunul :)

    Comentariu de [idiot] — Noiembrie 7, 2008 @ 18:48

  11. daca eu as alege doar unul, ar fi clar tricky.

    Comentariu de mo — Noiembrie 7, 2008 @ 19:15

  12. foarte tare. si eu am vrut sa-mi scriu impresiile, dar mi se invalmaseau ideile in cap si m-am gandit ca as strica farmecul. dar tu ai facut treaba buna. :)
    si eu am tot comparat-o cu madonna in timpul concertului, dar cel mai tare mi-a placut cum si-a zbatut capul, mai rau ca o metalista. aaarrrrrrr!!!:)le-nteleg pe fetele-alea…;)

    Comentariu de oanamaria — Noiembrie 7, 2008 @ 21:37

  13. 2700 de capete. aproximativ 5400 de urechi, + sau mai degraba -, avand in vedere ca erau o gramada pe acolo intr-o ureche.

    Comentariu de Satan Claus — Noiembrie 8, 2008 @ 15:34

  14. 2700 capete si numai doua coaie ;) ambele ale lui Roisin!

    Comentariu de [idiot] — Noiembrie 9, 2008 @ 05:04

  15. Haha, buna treaba! :)
    Partile mele preferate:

    „Personal, nu am avut fantezii erotice cu aceasta femeie, insa am auzit in jurul meu niste declaratii de la diverse FETE care mi-au dat frisoane!” – da, da, de trei ori da.

    „Nichita Stanescu al chitarei” – total!

    Bonus: „2700 capete si numai doua coaie ;) ambele ale lui Roisin!” :)) superb punctat.

    Ma inclin.

    Comentariu de Meri — Noiembrie 9, 2008 @ 13:46

  16. mai avea trei si Chirilov The Dancing Queer – unu, mic, al lui, si alte doua care i se lipeau ritmic de cur

    Comentariu de Satan Claus — Noiembrie 9, 2008 @ 17:54

  17. baaaaaaaaaaai… sincer… ca si tu ai vazut-o la sziget.. si eu… pai… pe langa trupele de la scena de world music…. care au fost EXTRAORDINARE…. roisin… este mic copil… MIC COPIL… dak ai pune-o sa cante cu FELA de exemplu… (ma rog care a murit de mult dar ce conteaza?? )… ar cadea pe jos (ca si chitaristul ei.. dupa MARELE SOLO SCHIZO- FRIPPollino)… pentru ca NU POATE TINE RITMUL… :))
    POP?? nu stiu ce sa zic… trupa foarte buna… imaginea FOARTE BUNA de asemenea… dar totusi… ce o face speciala?? exista ZECI de chitaristi care il BAT la cur pe ala cu un SNOP de corzi de chitara rupte
    si o si fac.. de exemplu… chiar STEFAN cand fumeaza destul… canta mult mai bine !! :)))))
    opa opa.. opa :)
    salutari din partea opusa a lunii care nu e nici macar intunecata.. ca am bagat eu LASERU FRATEEEEEEEE !!! =)))

    Comentariu de finkployd — Noiembrie 10, 2008 @ 07:32

  18. ma faci sa ma simt prost ca n-am fost :|
    eh, macar postarea ti-am citit-o :D

    Comentariu de popej27 — Noiembrie 11, 2008 @ 11:57

  19. data viitoare cand mai „miros” cate o intalnire de gradul 3, voi face tam-tam mai mare… dar ca sa treceti la „the next level” conditia este sa va abandonati complet in mainile mele si sa aveti incredere orbeasca in gusturile mele alese!

    Comentariu de [idiot] — Noiembrie 12, 2008 @ 01:25

  20. oficial 3400 de oameni (cel putin asa am aflat eu de la emagic). genial concert asa e. multi spun ca roisin este de fapt madonna dar cu talent. cred ca e o jignire sa o compari cu madonna. roisin e sooooo much more.
    Primul album este considerat o capodopera multi considerandu-l mult prea alternativ (poate de aia a fost un mare succes de critica) iar al 2-lea album este o adevarata epopee electro disco. exceptional produse ambele albume dar ai dreptate, punctul forte al lui roisin este prestatia live naucitoare.
    mai vreau.

    Comentariu de atlas — Noiembrie 28, 2008 @ 14:36

  21. […] la muzica — [idiot] @ 8:38 am Tags: idiot in urma cu o luna si zece zile pomeneam pe aici despre SNAILS, o formatie din republica moldova care m-a cucerit. de pe albumul lor inca nu pot […]

    Pingback de deruleaza-ma « [idiot] — Decembrie 17, 2008 @ 08:44


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: