[idiot]

Octombrie 29, 2008

ce si cum

Filed under: delir — Pœtrip @ 06:26
Tags:

am avut in cateva ocazii replica asta…

nu conteaza CE spui, ci CUM

si am fost surprins sa constat ca in fata ochilor mei se naste o infocata opozitie. intr-un mod ciudat, aceste cuvinte fac pe ascultatorul placid si adormit sa se transforme intr-un leu gata sa sfasie pe oricine mai afirma vreodata asa ceva. fireste, asupra maximei cu pricina nu am zabovit sa cuget o clipa macar, este pur si simplu o concluzie spontana si naturala bazata pe diversele mele experiente in lumea asta. desi sunt in mod constant contrazis de interlocutori pe aceasta tema, ceva launtric ma face sa nu-mi abandonez convingerea. totul a plecat probabil de la dezamagirea din trecut in ceea ce priveste tactul pedagogic al profesorilor mei, sau poate chiar atitudinea superioara a unor anumiti parteneri de discutie. daca am ascultat pe cineva vreodata, a fost numai atunci cand mi s-a adresat de la egal la egal. nici „de sus”, nici ‘de jos”. stiti si voi ca un sfat, daca nu vi se spune pe un ton potrivit, devine nul. de cate ori fraza „te rog frumos” nu a avut nici un efect in a va induiosa daca sesizati o nuanta de ordin, sau, din contra, alte dati a devenit inutila – o pura formalitate de limbaj. contraargumentul suprem al uzurpatorilor mei este precum ca, vezi doamne, vorbele sunt inselatoare. o banalitate sau o mare neghiobie poate fi imbracata in cuvinte mari, pretioase, cuceritoare, dar de fapt esenta lor sa fie complet altceva. vorbele sunt hainele minciunii. chiar daca pare ciudat, voi confirma teoria mea fara sa contrazic cele de mai sus, si le voi folosi in folosul propriu. armele lor devin ale mele. in plus, nu vreau sa contrazic pe nimeni. nici macar pe cei care ma contrazic pe mine. :) iata:

in arta, conteaza CUM spui si nu ceea ce spui – macar aici puteti sa-mi dati dreptate, nu-i asa? elementul personal al autorului in defavoarea subiectului propriu-zis, cu alte cuvinte. indifereant de ce ne este prtretizat, noi nu „judecam” personajele ca pe niste actori de telenovela. criteriul de apreciere al artei nu este cel moral. un cadru adorabil cu doi indragostiti sub clar de luna sau cu un copil rotofei jucandu-se cu putisoara in nisip se pot metamorfoza prin procesul de „interpretare artistica” intr-un kitsch ingrozitor, iar desantatele dansatoare care-si ridica poalele-n cap pe scena la moulin rouge sa devina o capodopera.

3-4 note muzicale pot fi asezate in multiple combinatii la diverse intervale cromatice, de timp sau de intensitate. le pot lalai eu sub dus sau gunoierul care fluiera in timp ce da cu matura, dar numai acele note pe care le-a ales Beethoven deschid Sinfoniei a 5-a. aceleasi note le putem asculta pe ritm de disco, rock sau sub bagheta lui Herbert von Karajan, iar impactul va fi total diferit. aceleasi note. totul se schimba cu alta orchestra, alt dirijor, alta sala.

ca sa dau un exemplu mai perceptibil: ati ascultat piese bune, dar in interpretari oribile? (evident: orice gagica care zbiara pe „imagine”) este de-a dreptul insuportabil. ati ascultat piese proaste cantate bine? sau poate cantate mai bine decat originalul? mai rar… cand compozitia este cauza pierduta, singura sansa ca sa ne mai atraga atentia este o parodie. versuri despre razboi si dumnezeu pot avea si sepultura si leonard cohen, dar la complet alte nivele. il parafrazez pe david gilmour: daca ii dai cuiva chitara lui eric clapton, devine eric clapton? am incheiat parafrazarea.

in pictura sunt teme care au fost abordate de multi (natura moarta, peisaj, nud) dar cu acelasi model, rezultatul sa fie la unii magistral, la altii penibil. in incercarea disperata de a fi original cu orice pret, in cautarea amprentei personale, s-a ajuns la explorarea de domenii care nu mai apartin …artei! in fortarea CUM-ului, s-a pierdut CE-ul.

comunicarea nu face exceptie. din moment ce retorica este o arta, i se aplica aceleasi principiu. Nu conteaza CE anume spui ci CUM anume o spui. da, bineinteles! asta este regula jocului, trebuie sa fii naiv sa speri altceva. e ca si cum ai astepta sinceritate in publicitate. o cuvantare poate fi de nota 10 desi putem sa nu fim deloc de acord cu cele enuntate – cum este evident cazul lui adolf hitler. doiciland uber alles vs poprul alles. si daca cineva ti-ar recita cele 10 porunci fara talent oratoric, poti sa fii sigur ca te-ai apuca sa le incalci inca inainte de a-si incheia omul predica. un discurs bun este un discurs manipulator – intr-atat de manipulator incat nimeni nu realizeaza. mereu ai senzatia ca ai ajuns singur la acele idei, desi ai fost purtat de nas spre ele permanent.

12 comentarii »

  1. Da tu nu ai auzit de SiMMMMfonia a 9-a?:)

    Comentariu de Anca — Octombrie 29, 2008 @ 09:34

  2. Nu era Roger Waters ala care zicea treaba aia?

    Daca-ti dau dreptate-acum inseamna ca discursul tau a fost unul bun? :P

    Comentariu de Noemi — Octombrie 29, 2008 @ 11:13

  3. in sfarsit o postare noua…
    1. si eu imi bateam capul cu asta, pana cand am ascultat intr-o zi suicidal tendencies si am dat de o noua dilema – in vorbele onorabilului phycho miko: „it’s not what people do, it’s WHY they do it that matters” (dilemele astea nu se termina nicodata, nu? :>)
    2. apropo de coveruri (desi fara legatura cu postarea, da’ nu ma pot abtine), am avut ocazia sa descopar acum o luna, cred, piesa „hurt”, cantata si de nine inch nails si de johnny cash. amuzant e ca piesa originala a fost compusa de nin si mr. cash a preluat-o.

    Comentariu de mo — Octombrie 29, 2008 @ 20:16

  4. mo: si eu am belit ochii cand am aflat provenienta la „hurt” :)) si ARE legatura cu postarea! e una din acele situatii rarisime cand un cover suna mai bine (sau …altfel) decat originalul.

    noemi: nici eu nu mai stiu cine era. ar trebui sa revad POMPEIUL ca sa verfic, dar nu-l am la indemana…

    anca: :)) idiot, ce sa mai spun. propriile jocuri de cuvinte au devenit capcana mea. all in all it’s just another one bites the dust.

    Comentariu de [idiot] — Octombrie 29, 2008 @ 21:17

  5. Pai poate cu asta te-ajut de 8 Martie. ;)

    Comentariu de Noemi — Octombrie 29, 2008 @ 22:02

  6. Ei, se trece cu vederea…date fiind labirinticele dumitale joace de cuvinte:D!
    Si da, Roger Waters zice intre cratere:), memorabila memorabilă! Tha’ dah Clarice…

    Comentariu de Anca — Octombrie 30, 2008 @ 08:53

  7. După mintea mea, titlul e corect. E o treabă de „şi”, nu una de „ci”. Desigur, „ce”-ul şi „cum”-ul sunt ca Hansel şi Gretel (ori Peter şi Gertrud? să lăsăm analogia în aer deocamdată…).

    Dar nu mă pot hotărâ dacă să fiu fatalist („nu contează ce spui şi nu contează cum spui”) ori s-o fac pe deterministul („contează ce spui şi contează cum spui”).

    Comentariu de CST-Link — Octombrie 31, 2008 @ 06:35

  8. Fiecare dintre noi ne punem în balanţă, cum ne pricepem, interiorul şi exteriorul. Conducând dialogurile către o idee suntem personaje, nu persoane. Dacă am transcrie dialogurile noastre zilnice cu ceilalţi am avea nevoie de o răceală calculată, ca să precizăm cu exactitatea unui orologiu elveţian autenticitatea faptelor. Dar şi aşa, reci şi calculaţi, oricât de versaţi în ale cuvintelor am fi, tot o simplă proiecţie imaginară am obţine.
    Care-ar fi rostul unei asemenea opere ?
    Aş răspunde că am deveni astfel conştienţi de rodirea noastră întru spectaculos.Ca să pară plauzibilă în faţa unui public, viaţa însăşi nu-şi poate găsi raţiunea în sine.
    Ea trebuie să aibă un punct de sprijin în pre-existent şi în deja-cunoscut. Astfel că, orice pact de lectură te plasează, vrând -nevrând, în perspectiva unui şir întreg de lecturi prealabile. A citi (pe cineva) e, în esenţă a ( -l ) interpreta, rezultatul lecturării căpătând iz de „ aşa cum” sau „la fel ca”. Trăim imitând şi ne justificăm existenţa şi discursul, dând temei actelor noastre cu ajutorul lui „ca şi cum” şi răspundem în faţa unei instanţe exterioare ( virtuale ) la întrebarea „de ce”. Răspunsul capată, în practică, o dimensiune estetică pentru cel ce ne întreabă, scoţând la iveală artistul din noi. Şi o facem invocând pe „la fel cu”, confecţionând alibiul unui „pentru că”, menit să-l facă uitat pe „de ce”, realizând astfel ficţiunea, ghem de complicaţii şi ţesături labirintice, întreţinând un joc dublu, între ceva ce este şi altceva ce pre-există. Şi uite-aşa, întreţinând jocul iau naştere lumi fictive şi personaje dedublate, mai totul este dar, în acelaşi timp reprezintă altceva într-un final, pentru cel ce vizionează. De obicei, o stare particulară de spirit însoţeşte interpretarea, dar şi pathosul atitudinal cu care artistul din noi îşi întemeiază relaţia cu publicul său. Aduci un cuvânt, iar ceilalţi îl deduc, nu ? Spui o frază şi ceilalţi o interpretează.

    Comentariu de almanahe — Octombrie 31, 2008 @ 07:00

  9. :)Te-au supărat emo-iştii “21 de simţuri umane”?;))bine (c)ai revenit!

    Comentariu de almanahe — Octombrie 31, 2008 @ 07:06

  10. ah ce coincidenta, tocmai am postat hurt al lui johnny cash. cand au auzit aia de la NiN cum suna, au zis ca ei renunta :)) tucu-i manutele lui imbatranite.

    eu nu am inteles ceva: daca esti de acord cu aia care te contrazic (conteaza cum spui, nu neaparat ce spui), unde-i polemica? :))

    Comentariu de giapapadia — Noiembrie 2, 2008 @ 18:53

  11. a e ca si cum cineva m-ar face pe mine idiot: unde-i hazul? :)

    mie de exemplu, mi se pare mai amuzant sa pretind ca am inteles din ce ai scris ca NiN ar fi auzit varianta lui johnny cash din postarea ta ;)

    Comentariu de [idiot] — Noiembrie 2, 2008 @ 19:08

  12. am auzit si eu de la altii =) aia de la NiNe faina, dar sa recunoastem a lui Cash e superba. Sau cum ar zice cineva, asta i-a fost Testamentul :)

    Comentariu de giapapadia — Noiembrie 2, 2008 @ 19:20


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: