[idiot]

Septembrie 12, 2008

jurnal de calatorie (2)

Filed under: delir — Pœtrip @ 03:12

iata-ma-s in mijlocul Lacului Razim, belindu-mi ochii in jur: cat vad, numai apa. in repetate randuri incerc sa storc ultimele ramasite de romantism din mine, sa savurez clipa, crezandu-ma un boem ratat, dar de fiecare data alunec pe langa starea de reverie melancolica si ma plictisesc ingrozitor. salupa noastra face cred intr-o ora intreaga drumul prin valurile pitice spre laguna asa numita Gura Portitei si abia au trecut primele 5 minute. innebunesc de nerabdare cand ma gandesc la cele 4 sticle de Ballantines cu care ma asteapta Cristi, care a ajuns deja la Portita cu o zi inaintea mea. am adus si eu inca sase – ca sa fiu sigur. mai bine sa urlam la luna de beti ce suntem, decat de sete! ori parcurg punct cu punct o linie infinita, ori plutesc mahmur pe aceste ape stygiene, e acelasi lucru. m-am asezat aici – la coada barcii, care provoaca o unda evazata de valuri. da, privesc in urma. nu stiu ce inseamna asta in psihanaliza, insa eu recunosc ca nu m-as da in laturi sa pocnesc la buci o fetiscana de 16 ani. ce pula mea caut eu aici – si nici macar nu stiu sa inot! nu pot sa nu ma gandesc: DACA se rastoarna barcuta si mor toti inecati, iar eu ma vad nevoit sa fac pluta pana ma gaseste cineva. daca, daca, daca. „Dacă şi cu Parcă / Se plimbau în barcă / Dacă Dacă nu era / Parcă Parcă se-neca”. Viata este ce ti se intampla in timp ce te intrebi „ce-ar fi fost daca”.

cic-cic-cic p-p-pufffsssssssss… blp. blp. BLDBC!

si totusi… DACA totusi se intampla – TOTUL este posibil – ar trebui sa nu uit sa tin cu o mana telefonul sus, peste nivelul apei, ca sa pot trimite un sms dupa ajutor: „Cristi! Cristi! nu prea am semnal, casca bine urechile: sunt aici in mijlocul apei – hai sa ma recuperezi. P.S. adu niste tigari”. oare as incerca sa salvez geanta? mare lucru nu am in bagaj, doar cateva boarfe pe care le-am adus doar ca sa invelesc cu grija sticlele de bautura. mi se injecteaza ochii: TREBUIE sa salvez bautura! femeile si bautura primii. si copiii? aoloeu! fetita! fetita care mi-a dat nectarina! ce sa fac, ce sa fac? ok, trebuie sa fac un plan al prioritatilor: mai intai de toate, ma leg de geanta. cobor spre fundul lacului, bautura din geanta tragandu-ma tot mai jos ca un bolovan. in timpul asta, golesc in viteza sticlele. of, bautura asta: e mai buna decat aeru’. beau cat pot din sticle, abia apoi ies la suprafata ca sa salvez fetita. din pacate, coborand prin apa ca o piatra de moara, m-am infipt pana la genunchi in mâlul de pe fundul apei. nu am nici un punct de sprijin sa ma ridic, parca-s prins in gelatina. n-as vrea sa raman aici pe fundul acestui lac, care stiti voi al cui este. exact al cui ati vrea sa nu fie, al lui este. incet incet, dand din maini ca un cocostarc imi eliberez putin picioarele din noroi, dar OROARE! se pare ca imi aluneca slapii! nu se poateee, nu vreau sa-i abandonez aici! deja nu mai am aer deloc, dar ma agat in disperare cu toate cele 10 degete ale picioarelor de baretele slapilor, incercand sa-i eliberez din mocirla care-si cere jertfa. este o situatie limita, trebuie sa ma decid repede: ori viata, ori slapii! soarta cruda face ca forta lui arhimede sa fie mai puternica decat dragostea ce le-o port eu slapilor, degetele lipsite de indemanare isi pierd unul cate unul contactul, pana la urma cedeaza si degetelele mici …totul s-a sfarsit. corpul meu este dus in sus impotriva vointei, iar slapii se pierd din vederea mea in apele tulburi. adio, trlicii mei credinciosi… n-o sa va mai revad niciodata. dar viata merge inainte! ma reped la suprafata cu disperare, cu gandul numai la fetita care se zbate probabil intre viata si moarte. o recuperez in stare de soc, dintre fratiorii, surioarele, mamica si taticu care rasar umflati la suprafata apei. o strang puternic in brate si ce-mi trece prin scafarlie? daca tot am baut… daca tot am pus mana pe ea… cine stie, poate i-o si trag (cu consimtamantul mut al alor ei).

ce tot vorbesc eu aici? evident ca nu as lasa bautura pe fundul lacului! as ramane acolo, incolacit in jurul gentii.

[va urma]

2 comentarii »

  1. nu lasaaa bautura pe fundu lacului!!! lu’ bom bonell i-ajunge un ditamai lacu’ si malul adiacent [plus tarlicii jertfiti], sa ne lase vizichiul in pace!

    Comentariu de Anonim — Septembrie 12, 2008 @ 04:32

  2. dom-dom, bom-bo-nell, dom-dom, bom-bo-nell

    Comentariu de Anonim — Septembrie 12, 2008 @ 04:35


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: