[idiot]

Septembrie 11, 2008

jurnal de calatorie (1)

Filed under: delir — Pœtrip @ 16:50

pentru ca am reusit cu eforturi considerabile de-a lungul ultimilor cativa ani sa ajung absolut idiot (desi ne-talentat nativ), am primit de la Comisia Nationala de Cultura onorificarea de Sef de Scara de Blog, insotita de un premiu care consta intr-o excursie gratuita cu destinatie la alegere, cu toate mofturile specifice artistilor de teapa mea incluse.

spre Gura Portitei – ineptii pe Desperada Soarelui

iata-ma-s singurel on the road, conducand cu soarele-n ochi inspre undeva. inspre rasarit sa spunem, intre doua ape, undeva intre dulce si sarat. fortez pana la limita dezintegrarii Racheta Alba, care se ambitioneaza sa nu ma faca de ras, intr-un concert de vajaituri, zdranganituri si clonganituri. a ajuns o epava – o epava cosmica, ce-i drept.

sunt intr-un punct atat de lipsit de semnificatie, de trecut si de perspective incat cel mai bun lucru pe care l-as putea face este sa trag deodata brusc si violent de volan in asa fel incat sa intru cu toti cei 160 de kilometri la o singura ora in primul stalp. chiar nu mi-ar parea rau deloc si ar fi CEL MAI POTRIVIT moment. toata lumea m-ar intelege: nu mi-a mai ramas nimic de facut si asta doar pentru ca nici nu am facut nimic pana acuma. sau mai bine ar fi sa ma rog la dumnezeu sa desprinda roata care bate in dreapta-spate, iar eu sa ricosez in deriva pe autostrada fix in peugeotul asta bej pe care tocmai il depasec. e nou-nout. ar fi pacat de culoare… of, ce-am ajuns: sa-mi doresc sa iau si culorile cu mine! dupa mine, caramelul metalizat.

si ce de lume, ce de lume ar fi la inmormantarea mea! puhoi! tiii, circul de pe lume. majoritatea s-ar prezenta doar ca sa se convinga cu ochii lor. altii, ca sa se asigure ca au facut macar acum, in ultima clipa, cate ceva pentru mine. sunt flatat, dar sa stiti ca acum nu ma mai ajuta cu nimic. nici nu ma incurca, asa ca veniti, veniti! iubiti-ma. evident, locul privilegiat si l-ar ocupa Lavinia, care mi-ar tot spune in gol vrute si nevrute, de mai-mai sa ma faca sa-mi dea lacrimile. am mai avut o data senzatia asta cu ea, ultima oara cand ne-am intalnit: se uita si vorbea prin mine, ca si cum as fi fost un manechin de decor in viata ei. pana la urma, a acceptat-o alaturi de ea pe Georgiana si iata-le cum se imbratiseaza prelung si tacut. tocmai din strainataturi a venit Dana, care-i face pe cei prezenti sa se moara de ras (inclusiv eu) cu povestirile noastre de betie. intr-o parte, cu un copil atarnat de o mana si cu altul de tzatza, priveste in gol Liz, prima mea gagica. in mana are un biberon… ba nu, e o sticla cu vodka.

ironia sortii! iata-le aici adunate laolalta fara sa se bata si MAI ALES tacand toate… iar eu sunt mort.

care de care s-ar perinda pe la capataiul meu invocandu-ma ca odinioara: „stefan, trezeste-te! trezejtete porcule!” iar eu nici de data asta sa nu ma trezesc. de data asta, chiar NU ma trezesc. toti m-ar ademeni cu tot felul de bunatati: ti-am adus eclere! ti-am adus emiliane! ti-am adus snitele! navete de bere! dar eu as sta neclintit. macar atata bun simt am si eu, sa nu arunc in derizoriu inmormantarea asta. o inmormantare are omul in viata, chiar vreau sa fie OK. dintr-o parte, apare moaca lui alex, care-mi da rapid cateva shoturi si se retrage pufnind dupa sicriu. cateva fete de liceu inlacrimate incearca sa ma resusciteze cu un sex oral post mortem. cu o ultima urma de speranta in vocile tremurande ma roaga sa le anunt cand „vine” ca sa nu-si pateze bunatate de rochite negre. alte cateva cete de fetite se tin de manute – e venita toata gradinita aici. branianu mai pune o tura de alcool peste visinele din damigeana. balan ma critica cum ca nu stau bine. iar eu, astept sa sara roata la dric.

intre timp, ma delectez mancand prajitura asta maro – care nu e ciocolata.

va dati seama ca toate astea de mai sus nu le-am scris din mers, conducand, ci abia cand am ajuns pe salupa care sa ma duca spre Gura Portitei, de la Jurilovca. Jurilovca este mai la sud de Tulcea, in vecinatatea unor asezari omenesti pe nume Cogealac, Ceamurlia, Tariverde, Babadag, Murighiol, Agighiol, Mahmudia si evident, mai colea, Sarichioiul care ni l-a dat pe popej. romanul e nascut poet. eternitatea se naste la tara. popej scrie bloguri. tocmai notez cu sarg toate astea in agenda mea cu copertile imbracate in piele de hipopotanc, cand un puternic val ma face sa trag in deriva o linie pe diagonala. pe langa ambarcatiunea noastra pt max 10 persoane + cei 2 corabieri a trecut la o apropiere suspecta o salupa rapida, cel putin de 10 x mai rapida, in care un tip conduce cu o singura mana, iar la cealalta are un ceas imens de ma orbeste soarele care se reflecta din el. cele 2 kizdoance pe care le-a adus ca sa-si satisfaca poftele de tras limbi intre craci se uitau la mine deja, dar isi intorc sincron capetele cand imi vad creionul ros cu care le fac semn. ma intorc zambind crispat la carnetul meu, dar o fetita a unor alti calatori a venit la mine si mi-a intins o nectarina nespalata. are 6 ani si o cheama biaaanca. i-am aratat desenele mele tampite, in timp ce imi curgea zeama pe barba.

[va urma]

 

3 comentarii »

  1. promit promit ca voi parea tare afectata si voi sta tacuta:))

    Comentariu de Anonim — Septembrie 11, 2008 @ 22:31

  2. nu-mi place la Mahmurdia !!!!

    Comentariu de Reich de Murfatlar — Septembrie 12, 2008 @ 03:31

  3. dar „Tari Verde” ce anume iti evoca?

    ;) travka!

    Comentariu de Anonim — Septembrie 12, 2008 @ 04:41


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: