San Gimignano, italia
Paradoxul ”zgarie-nori”-lor medievali
Motto: “Columna lui Brancusi nu este nici prea scurta nici prea lunga. Este intr-adevar, infinita. Artistul a realizat mai multe dar ele pot fi vazute impreuna doar in atelierul lui.” By Stefan BOTEZATU
Imaginea prezinta o asemanare izbitoare cu silueta unui oras modern, o perspectiva presarata cu vizuni naive romanice, gotice si renascentiste ale viitoarelor turnuri cu fatade-oglinda. In plin Ev Mediu, Consiliul Orasului reglementa in San Gimignano dimensiunile pe orizontala ale cladirilor dupa niste norme cam “stramte” pentru unii, insa nu impunea nici un fel de restrictii de inaltime, astfel ca singura directie pe care se puteau extinde proprietarii mai instariti era verticala. Doar cerul era deaspupra pentru arhitectii vremii. In timp, declansandu-se febra ridicarii celor 72 de turnuri (din care doar 14 mai exista astazi), s-a ajuns la aceasta padure de… “cel mai inalt”. Repetabilitatea unicitatii este chiar derutanta in cele din urma: ca si cum ai avea pe cer mai multi sori egali care se inhiba reciproc. A fi “unic” si “cel mai” nu este un scop in sine care trebuie cautat, ci un mod firesc de a fi. Anumite obiecte arhitecturale reclama in mod deosebit atentie convergenta si suficient spatiu care sa le puna in valoare, iar in acest caz de exceptie putem vorbi deja despre un intreg ansamblu de repere care isi impart dominatia monstruoasa asupra siluetei oraselului, stranse laolalta ca niste pustnici care s-au hotarat sa-si traiasca impreuna singuratatea.
Ambitia unor familii ale orasului respectiv de a-si etala falic potenta financiara printr-un morman de caramizi este similara aparent cu semnalizarea ierarhiei tiganeasti prin turnuletele de tabla. Bineinteles ca vreau sa contrazic vehement aceasta pista falsa. Competitia de imagine dintre bogatii comercianti italieni este dublata si innobilata de perpetua provocare reciproca generata astfel a maestrilor masoneriei, din ce in ce mai curajosi, depasind succesiv orice limite imaginabile de tehnica constructiei ale epocii respective. In plus, nazuinta spre absolut este materializata intr-o forma curata, o simpla sugestie eleganta. Ceea ce este elansare verticala spre sublim in San Gimignano, pentru bulibasele contemporane nu este nimic altceva decat un broscoi imbracat in straie de dantela. Incarcat cu briz-briz-uri decorative, mesajul nu numai ca devine foarte greu perceptibil, ci este chiar strivit sub greutatea unui turn Babel care-si trambiteaza opulent ”valoarea”. La fel ca lipsa de bun gust, pt Omul Kitsch este esentiala dorinta de a parea altceva decat este de fapt. La nobilii italieni, puritatea constructiei geometrice incubeaza evidente valente de cautare a esentei filosofale si iata, din aceasta perspectiva, cat de grotesca este impopotonarea pretins grandioasa a unei lipse de orice substanta. Un neam nomad care incarca sa se adapteze la viata urbana prin importarea din cotloane inchipuite ale memoriei colective a unei ornamentici orientale, chinuita prin tehnici straine si ieftine, in cascade de prost gust.
deci, se poate si mai rau.
about Feed
[idiot] 
Ce sens are comparatia?
Comentariu de Anonim — martie 25, 2008 @ 04:21
Paaarerea mea: are sensul prabusirii inca unui sens, acela al construirii rostuite. si mai are sensul unei nostalgii colective, a oamenilor si cum obisnuiau ei odinioara sa semnalizeze in piatra sau caramida sensul unei aprtenentze clare la un social nevirusat… ma rog, daca e sa numim „virus”, desi nu ma incumet, ar trebui sa amintim de apartenentza la catolicism a constuctiei inalte, a sagetii cu un singur punct de sustinere pe pamant si varf tintind catre mantuire( se clatina baza, se duce credintza). Sageata celui din Balcani – ortodoxul – e pusa pe orizontala (cupola il tine la adapost de cele inalte)asadar are toate punctele de sustinere aici, pe pamant, carevazica si mantuirea…Zgarie noru’ apartine occidentului, el l-a creat, lui i se cuvine. la fel si tot ceea ce ar putea insemna „imperial”. Ma rog, s-ar putea sa aberez rauuuu….
Comentariu de Alina M — martie 25, 2008 @ 04:41
san gemignano fascineaza indeajunas de multa lume – i se mai spune micul new york toscanin, cu delicii de blazon fals monahal!
Comentariu de Mesmeea — martie 25, 2008 @ 05:17
greseli de culegere – prin urmare este san gimignano si indeajuns
Comentariu de Mesmeea — martie 25, 2008 @ 05:19
:)
Comentariu de Anonim — martie 25, 2008 @ 13:08
lamuriti-ma si pe mine, ce incapea intr-un asemenea turn, in afara de scari?
Comentariu de Anonim — martie 25, 2008 @ 13:09