[idiot]

Martie 23, 2008

am fost, sunt, voi fi ceea ce

Filed under: delir — Pœtrip @ 22:26

O atingere rece si o imagine de cosmar infiorator m-a cutremurat in somn. Ingrozit si infricosat pana la spaima, casc ochii larg, cautand salvarea in lumina diminetii. Horror, ptiu! La cativa centimetri in fata mea focalizez figura placida a pisicii, care ma priveste miop si infricosator de gol, ca si cum ar fi vazut si ea tot ce era in capul meu mai devreme sau, mai rau! nici nu vreau sa ma gandesc. Disperat incerc sa transform totul in derizoriu asa ca-i arunc un domestic ”fuuutuuutzpiiizdaaamatiidipisicadekakaaat” si ma linistesc imediat vazand-o ca ma priveste la fel de inexpresiv. Ma dau jozdin pat si ma ducla baie sa ma spal pe moaca. Ma uit in oglinda: ”ofof… Da speriat mai erai! Dintr-atata lucru…”

Ies descult in balcon, aclamat de cip-ciripiturile pasarelelor. Luni dimineata. …si-s printre primii fraieri treziti la ora asta. Dar iata: isi fac aparitia cativa gunoieri si cateva maturatoare in echipamentele lor fistichii. Se ignora unii pe altii de parca n-ar fi si ei, oameni. Apar in scena parcurgand parcarea in diagonala si cateva uniforme de gardieni publici tehui de cap. Probabil le-a sunat ceasul in creieri si i-a prins pe nepregatite: ”Cum?… Ce?… De ce?… Ce trebuie sa fac eu?… A, eu sunt politist”. Iata si-un popa grabit ”bat-man, bat-man” cu un palc de maicute. Acusi o sa fie plin aici la Barou de uniforme de avocatzele care o sa misune topaind pe tocuri cui. In dotare sunt inclusi si 2 craci cu ciorapi negri de plasa care ies de sub toga. Imediat le urmeaza afaceristii burtosi cu diplomat care se deplaseaza prin aer ajutandu-se delicat de mana libera ca de o vasla. Apar si cei costumati in cersetori, aurolaci, orfani si surdomuti galagiosi. Iata si cativa care nu au alta treaba decat sa umble de colo-colo cu cravatele fluturand, iesind din cate o masina si intrand in alta numai ca sa se joace cu telecomanda de inchidere centralizata cu ”bip-bip”. Sa nu uit de prototipul de mamaie care sta protapita minunandu-se cu scosa in mana. Cateva echipe de muncitori in costume de muncitori s-au apucat fara pick de haz sa se joace cu pick-hummer-ele, de se mai aud o pula pasarelele. Tangential, cate un personaj in uniforma de poet ratat mai intra in cadru, dar este imediat injurat de catre altii oarecare de pe platou. Toti isi joaca rolurile admirabil, cu o convingere care ma impresioneaza! Pe masura ce timpul trece, inter-relationarile dintre ei cresc in complexitate, dar respecta mereu aceleasi reguli. De exemplu, toti afaceristii intorc capetele catre sursa de zgomot de pantofi cu toc. Pantofii cu toc vorbind la mobil nu catadixesc sa raspunda babutei care vrea stie numai-ea-stie-ce bolmojeste acolo. Mamaia isi finalizeaza transversarea slow-motion cu un salt pe trotuar, clanxonata si injurata de un fericit proaspat sofer de logan. Scena se repeta identic, pe rand, in cate un colt al parcarii din spatele tribunalului. Din cand in cand cate o duba plina ochi cu tzigani demareaza din subsol, croindu-si drum prin gloata, in urlete de sirene si megafoane ”VA RUGAM, ELIBERATI IESIREA. NU STATIONATI AICI. NU E VOIE. VA FUTEM IN CUR” familiile tiganilor, in costumatiile specifice multistrat rapanos, se jeluiesc si se dau cu curu de pamant in urma dubei, de parca si-ar vedea odraslele in masina de tocat. O clasa de copii trec 2 cate 2 tinandu-se de manute inspre Teatrul Luceafarul, sub privirile iscoditoare ale altora mai mici si mult mai jerpeliti care fumeaza la posta cateva chistoace.

Atata graba… Si nu se mai gandeste nimeni ca o data demult, pantofii cu toc, cracii cu toga neagra si pampon alb, au fost si ei o fetita. Si ca inevitabl, vor ajunge o mamaie. Pe toti ne uneste acest voal invizibil al timpului, la capatul caruia ne asteapta zambind stirb un final implacabil si rece.

Hans Baldung Grien:

Die drei Lebensalter des Weibes und der Tod

Three Ages of the Woman and the Death

(1510)

5 comentarii »

  1. in pasi de dans macabru???

    Comentariu de Martinette — Martie 24, 2008 @ 00:04

  2. T-cat ar trebui sa te trezeasca mai des lunea dimineata.

    Comentariu de Anonim — Martie 24, 2008 @ 00:13

  3. tu esti pastor baptist ma?

    si iar am doo versuri de redat (cu rima):

    idiot cel trist!
    ca un porumbel baptist!

    Comentariu de jock — Martie 24, 2008 @ 02:17

  4. dupa o betie, ce s a lasat cu momente penibile pt urmatorii 20 de ani,mi a prins bine sa rad; misto si relaxant!

    Comentariu de Anonim — Martie 24, 2008 @ 06:15

  5. Frumos,si totusi distractiv,mi-a facut placere sa citesc,am ras.Subtil si profund.

    Comentariu de nely d — Martie 24, 2008 @ 14:10


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: