[idiot]

Septembrie 4, 2007

stufstock 5

Filed under: delir — Pœtrip @ 04:30

[il las pe don’ viorel sa vorbeasca, se potriveste cam 99%] am baut, am dormit si am asultat muzicile cot la cot. deci, d’ale lui viorel:

Current mood: nostalgic

et in vama veche ego (amintiri despre stufstock 2007 – partea I)
Stufstock Greenfest 2007 – ziua I (16.08.07)

Pot sa spun in cunostinta de cauza acum, daca n-as fi ajuns la Stufstock anul asta, cum era sa se intample, chiar as fi avut mult de pierdut (ma scuzi ptr absurdul exprimarii). Nu mai stau acum sa insir motivele ptr care era cat p-aci sa n-ajung, mentionez doar ca joi pe inserat porneam spre VV, cu masina celui mai mare sofer al rock-ului romanesc (prietenii stiu de ce l-am denumit asha:d). Am ajuns la timp ca sa nu prind concertul Cradle Of Filth (sau cradle of flit, cum i-am denumit io:p). Tocmai contribuiam atunci la ridicarea unui cort urias, cu ce altceva decat cu stangacia-mi proverbiala si cu lipsa mea totala de simt practic. Din departare se auzea toba mare izbita feroce si cate un scheunat de motan castrat fara anestezie. Daca regret ceva din ce pierdusem pana atunci, este IPR, o trupa ptr care am un respect deosebit.

Luna Amara

Fiindca tot am pomenit cuvantul respect… Am ajuns la scena de la Marina Park tocmai cand incepeau fratii de la Luna Amara. Una dintre putinele formatii de la noi care este la fel de obisnuita cu scenele mari de festival (i mean festivaluri serioase, nu d-ale berii), ca si cu acelea de club. Ca dovada ca veneau la Vama tocmai de la Sziget. They are the hardest workin’ romanian band de prin 2002 incoace si asta e unul dintre motivele ptr care merita tot respectul. In ciuda faptului ca sunt pe drumuri de atata timp, inca nu dau nici un semn ca au obosit, ba mai mult Luna Amara manifesta in prezent o noua explozie de creativitate. Dovada cele 2 piese (semi)acustice, scrise recent, pe care le-au cantat si la Stufstock, dar si un cantec al naibii de electric, Sleep Disco, aparut si mai de curand in repertoriu, care a lasat cu gura cascata pe toata lumea. Mihnea si-a demonstrat inca odata talentul oratoric, facand o paralela intre mizeria din trenul cu care tocmai calatorise si mizeria morala din Ro. Foarte frumos din partea lui ca intr-o alta interventie a tinut sa atraga atentia asupra evenimentelor de la Shoni, unde s-au desfasurat tinerele talente (si chiar a fost tare fain acolo, voi povesti…). La fatza locului Luna Amara s-a auzit excelent, dar a doua zi m-am intalnit cu oameni care i-au vazut in direct la tvr2 si nu aveau aceiasi impresie. Se pare ca redarea sunetului din concerte e o problema cronica la televiziunea nationala…

Neurotica

Cand am auzit ca Mitza Breazu a refuckut Neurotica m-am bucurat foarte tare. Asteptam cu mare curiozitate recitalul de la Stufstock. Pe scena s-au urcat niste tipi imbracati foarte trendy, membrii noii formule Neurotica. Dar degeaba arati trendy cool daca canti cheesy… M-am trezit brusc invadat de un sound dance-pop-rock a la Voltaj, cu unele inflexiuni de Directia 5, care m-aruncat intr-o confuzie totala… Am intrebat nedumerit: cine-s astia? Neurotica! A venit a 2-a piesa, Alles klar, de pe albumul Bio, excelenta in versiunea originala, execrabila in varianta readaptata. La a treia piesa n-am mai suportat, am plecat sa mananc, ca tot mi-era foame de cum am ajuns la VV. Cu tot respectul, ma intreb ce are in cap Mitza Breazu cu noua formula si mai ales cu noul sound Neurotica. S-ar putea sa aiba totusi un viitor pe la festivalurile berii. Pe de alta parte ma intreb de ce la Stufstock nu a cantat Bio, formatie desprinsa tot din vechea Neurotica, despre care spun cu mana pe inima ca suna infinit mai bine si mai aproape de spiritul trupei-mama…

Sunshine (Cehia)

Daca Neurotica au fost supriza neplacuta a primei seri de Stufstock (si a intregului festival), cehii de la Sunshine au fost una dintre marile revelatii. Plasati intr-un context total nepotrivit (radeam ca or sa mearga acasa si or sa se laude ca au cantat pe aceiasi scena cu Cradle Of Filth), au reusit sa trezeasca la viatza putinii oameni care se mai aflau la Marina Park. Ca sound, foarte in trend, indie sau mai bine zis „new wave revival”. Am auzit comparatii cu Bloc Party sau Editors. Excelent si jocul de scena, cel putin vocalistul avand o charisma aparte. De la distanta parea un tanar zvelt, foarte aratos. M-am apropiat de scena si m-am speriat de fatza lui, fiindca aducea binishor cu Iggy Pop la batranetze si mai multe nu cred ca trebuie sa spun. Mi-a trecut prin cap ca este o combinatie intre Iggy Pop si inca cineva, dar nu-mi pica fisa cine… Mai tarziu, la Shoni, o fata isteatza, a pus pctul pe i: intre Iggy Pop si Bon Jovi. Pe bune, ca alura si freza aducea cu Bon Jovi, fatza insa… Un adevarat mutant, dar un foarte bun frontman…

Survolaj

Un alt moment pe care-l asteptam cu mare curiozitate. Ramasese si mai putina lume decat la Sunshine. M-a frapat de la inceput „metamorfoza” lui DS Petre. Aveam in minte imaginea unui hippiot filiform, cu o pleata imensa, tavalindu-se pe jos in timpul unui solo de muzicutza (asta era prin 96 la un concert Chin, o alta formatie a lui). Acum vedeam un domn grasutz, cu aspect mic burghez. Deh… nici io nu mai arat chiar ca in 96 (arat mult mai bine:d) Vocea lui DS Petre suna insa chiar mai bine decat in anii 90. Iar pe ansamblu Survolaj mi-a redesteptat apetitul ptr clasicii rock-ului si ptr blues. Desi dupa ce am auzit piesa pe care au scos-o anul asta, Cel mai iubit dusman al meu, asteptam un sound usor updatat. Surprinzatoare varianta acustica la Strazi bantuite de noapte. Sunetul cam defectuos chiar (basul era parca prea in fatza). Un alt minus, de asta data in dreptul trupei, o improvizatie cam haotica la Cine iubeste si lasa… Dar a fost un recital bun pana la urma:)

Blanoz

Dupa Survolaj ne-am retras la Shoni, sa mai socializam dupa metoda clasica, cu cate o bere in fatza. In fatza (sau in spate – depinde cum stateam la masa) trona Scena de la Rasarit, unde in fiecare dimineata au fost programate cate un DJ set si un „live act” de factura „electronica”. Vineri dimineatza am ascultat de la distanta set-ul lui Marika (ce a inclus remix-uri dupa Led Zep si DM), ptr ca apoi sa ne miscam fundurile obosite spre scena, ptr a-i auzi mai bine pe Blanoz. Blanoz este un colectiv muzical deschis ce reuneste artisti de electronica, hip-hop si alt-rock. Keyboards, turntable, tobe, percutie, bas, chitara si un MC. Sound f interesant cu faze de trip-hop, d’n’b si ceva trimiteri spre jazz (ba chiar si bossa nova la un moment dat). M-a impresionat in special basistul, care sincer nu stiu cine era (stiam de Koks de la OCS ca ar canta cu ei, dar nu mai stiu daca el era). Cand s-a infiintat acum cativa ani colectivul se numea Blanoz Distruzos. Acum se numeste doar Blanoz. Distruzos ne numeam noi pe la vreo 7 dimineata, asa ca am pornit spre cort. A doua zi de festival avea sa fie foarte grea (din motive subiective:p)

Sper sa revin cat de curand cu partea a II-a.

et in vama veche ego (amintiri de la stufstock – partea a II-a)

Stufstock Greenfest 2007 (ziua 2, 17.08)

Hm… Asta e, nu sunt chiar inepuizabil, chiar daca in anumite medii mi-am creat un astfel de renume:p Mare greseala la VV daca stai la cort si te duci la culcare la 7 dimineata. Odihna ta e cam compromisa. In cel mai fericit caz vei reusi sa dormi pana pe la 9, dar deja cu o ora inainte somnul devine un chin. Am fuckut multe nebunii pana in trecutul nu prea indepartat, dar tre’ sa recunosc ca acum nu prea ma mai tzine… Ziua de vineri a fost cam nashpa ptr mine, dar am constatat ca nu eram chiar un caz izolat. M-am intalnit cu mai multi oameni cunoscuti (ba chiar mult prea cunoscuti, asa ca nu mai dau nume:d). Ce fatza ai! Ce dracu’ ai
fuckut? (io de colo:p) Pai am stat pana la 7 azi dimineatza… Ce mai, un adevarat sindrom dupa prima noapte de Stufstock si nu cred ca cradle of flit aveau vreo vina, cat sunt ei de satanisti. Norockul meu ca in ciuda reputatiei de care ma bucur:d nu am exagerat deloc cu alcoholul, nici in timpul noptii si cu atat mai putin ziua. Numeroasele bai in mare, plimbarile pe nisipul ud si hrana consistenta m-au incarcat cu suficienta energie sa rezist pana dupa miezul noptii si sa prind o buna parte din cantari. Ca doar d-aia venisem acolo, ce pizda ma-sii!

Unul dintre cele mai mari castiguri ale Stufstock-ului a fost dupa parerea mea (si nu numai a mea) asa zisa „scena mica”, amplasata la Shoni. Acolo, incepand de pe la 4 PM, joi, vineri, sambata, s-au produs in total 9 trupe tinere si talentate, care cu acest prilej au beneficiat de o asistenta nesperat de mare si de receptiva, iesind chiar mai in castig decat cei care au evoluat in prima parte a programului la Marina Park. Exista acum o gramada de omuletzi talentati care si-au fuckut formatii si care genereaza acum o briza de aer proaspat, foarte reconfortant, in muzica romaneasca. Ma indoiesc insa ca astia din baracile lor imbacsite numite la noi case de discuri vor catadicsi sa deschida fereastra. Deh, dar dupa felul in care se comporta, am impresia ca omuletzii astia despre care vorbesc nu canta sa convinga nu stiu ce burtosi sa le ofere niste contracte fabuloase, cum nu s-au mai vazut nici macar in show biz-ul romanesc cu silicoane. Nu, ei canta pur si simplu, e ceva legat de modul lor de a fi, de atitudinea lor fatza de bullshit-ul asta mirobolant cunoscut generic sub denumirea de viatza. Pe de alta parte, lipsa asta completa de perspectiva ii va determina pe omuletzii astia talentati sa-si bage picioarele, sooner or later. Cariera in muzica vor face doar cei mai nebuni dintre ei. Si dintre trupele care au cantat la Shoni cel mai mult as paria pe The Others… Dar vor avea paragraful lor ceva mai incolo, in episodul viitor;) Deocamdata sa-ti spun cate ceva despre baietii (si fetele) care au cantat vineri: Viva la Noiz (Bistrita), Mushroom Story (Cj) si The Amsterdams (Buc). A! Sa precizez… Primele doua trupe, Evo (Buc) si Mauser (Cj), s-au produs joi, la ora la care eu nu ma urnisem inca din Bucuresti.

Vive la Noiz

http://www.myspace.com/vivelanoiz

Sweet, sweet, very sweet:) O aparitie foarte pitoreasca, tocmai din indepartata Bistrita. Trei fete si doi baieti, Ana – drums Adela – voice lead, (rarely – guitar) Angi – solo guitar Alex- bass Ionutz – voice, rythm guitar, cu totii foarte simpatici si talentati, cu varste intre 18-20 de ani (cred). Tin sa o remarc in mod special pe Angi, o chitarista surprinzatoare ptr varsta pe care o are si ptr look-ul ei de copil cuminte:p, dar si pe junele Ionutz, care atunci cand a preluat rolul de lead vocal, a iesit in evidenta cu timbrul sau f. interesant, „post-grunge” l-as denumi io. Repertoriul Vive la Noiz include piese in romana, engleza si in franceza. Stilistic e dominat de piese vesele, chiar euforice, in maniera ska-punk, dar exista si unele mai depresive, oarecum a la Linkin’ Park. Din start trebuie sa-ti spun ca alea vesele li se potrivesc mai bine din orice unghi ai privi… La Shoni Vive la Noiz au fost un pic cam timorati, dar io unul mi-am dat seama chiar si in aceste conditii de talentul si de disponibilitatile lor muzicale. De aceea, luni seara, dupa festival, aflandu-ma inca in Vama, am asistat ptr a doua oara in viatza mea la un concert Vive la Noiz, de asta data in El Commandante. Intr-o atmosfera ceva mai intima, formatia a evoluat mult mai dezinvolt, scapand rapid de inhibitii. Adela s-a comportat cu mai mult tupeu acum, tragandu-i pe restul dupa ea, asa cum ii sta bine unei vocaliste de rock (m-a distrat cum la un moment dat i-a impins pe niste punkeri asezati in fatza scenei si pare-se ca aia s-au intimidat, ca nu i-am mai vazut dupa aia p-acolo). Ar mai fi de povestit, dar asa nu mai termin in veci memoriile mele de la Stufstock, asa ca astept Vive la Noiz in Buc, ca sa mai scriu de ei/ele.

The Mushroom Story

http://www.myspace.com/themushroomstory

Patru „dirty motherfuckers” din Cj (nu-i injur, au un cantec care se cheama asa si care dupa cate au spus se refera la ei). Mushroom Story au contaminat asistenta cu un hibrid funk-rock foarte nervos, un joc de scena dat dracului si un apetit nestavilit pentru distractie si nebunii. Teribil de talentati si de dezinhibati those motherfuckers. In ceea ce priveste influenta de baza a trupei, oricine, expert sau neofit, s-a putut pronuntat raspicat: RHCP. Io unul as zice ca Mushroom Story sunt inspirati mai mult de faza mai timpurie a californienilor, cu tenta funk mai pronuntata, adica ceea ce io denumesc epoca „Uplifting Mofo Party” in cariera lor. Printr-un mare norock, Mushroom Story a fost singura trupa care a cantat de doua ori la Stufstock. Cum basarabenii de la Exxn n-au primit viza, clujenii au fost invitati de organizatori sa inchida a doua zi de festival si din cate am auzit (fiindca io dormeam dus din pacate), au fuckut din nou ravagii. (Foarte nasoala treaba cu vizele ptr artistii basarabeni. S-a bagat si Romanica la UE acuma si face exces de zel, ca asha ii sta bine pupincuristului).

The Amsterdams

http://www.myspace.com/theamsterdams

Ma nimerisem acolo si cand faceau „soundcheck” si am remarcat ca avem de-a face cu o trupa f. serioasa si f. profi, desi din cate stiu inca mai are pana sa implineasca un an in formula actuala. Unii intelepti ai neamului ar spune ca The Amsterdams aduc prea mult a Franz Ferdinand. Si daca e asa ce? Poa’ sa-mi spuna cineva de ce e asta un lucru rau? In primul rand oamenii nu pastiseaza, sa fie clar! Pur si simplu se inscriu intr-un curent, care acum in UK, dar nu numai, a capatat mari proportii. Io am o teorie, daca ai rabdare s-o urmaresti pana la capat. Atunci cand niste baieti fuck o trupa si nu au nimic de spus, doar au auzit ca asa or sa aiba multe gagici, se agatza de un trend. Asta nu e bine, dar oricum n-or sa ajunga nicaieri (poate doar la 2-3 gagici mai credule:d). Pe de alta parte, atunci cand pe o scena rock periferica asa cum e cea romaneasca nu exista nici o formatie ce se inscrie in trend-urile actuale, atunci e jale. Retardare, defazare, izolare se cheama asta… Si cam asta s-a intamplat de cand exista muzica rock la noi, ba chiar in anii 90 si in primii ani 2000 mai mult decat in sumbra epoca comunista! Dar uite ca de anul asta a inceput sa se miste ceva si in Ro. Actuala generatie e mult mai receptiva la ce se intampla acolo unde se da tonul schimbarilor in rock’n’roll, respectiv in US si UK, si avem un nou val de formatii foarte in trend. Iar partea si mai buna e ca se formeaza si un public pentru asa ceva. Asha… spuneam de The Amsterdams. Ei chiar sunt niste deschizatori de drumuri in Ro, au scos capul inca din 2006 si dupa felul in care suna se pare ca oamenii se iau foarte in serios ca „rock band”. Sunt convins ca vor capata tot mai multa personalitate si ca voi mai povesti despre ei si de acum incolo.

*

Oliver

http://www.myspace.com/trupaoliver

Asa adormit cum eram, m-am grabit sa ajung la Marina Park sa-i prind pe fratii de la Oliver, pe care-i stiu de mai mult timp, inca de cand se numeau 41. Am fost insa printre putinii care s-au grabit, flacaii fiind nevoiti sa evolueze in fatza unei asistente foarte reduse. Primele 2 trupe din programul de la scena mare au fost chiar mai dezantavajate decat ultimele, nu numai decat cele care au avut norockul sa evolueze la Shoni. Cu toate astea, Oliver si-au vazut de treaba, ba chiar au cantat cu patos si daruire ptr
cei care au venit sa-i vada. Un rock alternativ f. interesant, cu accente de Muse si Noir Desir. O formatie care vrea si poate, dar care inca n-a reusit sa fucka un salt decisiv. Io unul mai sper! Bafta baieti!;)

Blazzaj

Desi inca devreme, Blazzaj, un brand recunoscut pe scena alternativa romaneasca, a fuckut ca Marina Park s-a devina brusc mult mai populat. Io unul mi-am adunat putinele resurse de energie pe care le mai aveam, m-am dus cat de aproape am putut de scena si am executat cateva figuri de dans, ca doar era concert Blazzaj ce naiba. Unii le reproseaza ca nu isi mai primenesc repertoriul de ani de zile si intr-un fel au dreptate. Dar sa nu uitam, formatia activeaza cam „part-time”, iar aparitia celui de al treilea album este tergiversata indelung, din motive de show-biz cretinoid. Un lucru e clar, chiar si piesele lansate in perioada timpurie (97-98) de Blazzaj suna inca foarte „cool” si pot converti o noua generatie de fani (cum constat cu proprii ochi ca se intampla). Ptr mine fiecare concert Blazzaj la care asist e o bucurie pe care o traiesc cu mare intensitate, chiar de le stiu repertoriul pe de rost. La Stufstock trupa fost iarasi intr-o forma fantastica, nici nu mi-o pot imagina altfel. Iar publicul a reactionat ca atare, cerand insistent un bis, pe care insa nu l-a primit, dat fiind regulamentul de desfasurare al festivalului.

Byron

Deja e de notorietate ca am devenit mai dur decat ceea ce io am denumit „nucleul dur al fanelor Byron”. Am asistat la toate concertele de anul asta din cluburile bucurestene si eram foarte curios cum se va prezenta formatia intr-un context diferit. Practic a fost prima aparitie Byron (ca trupa;) la un festival in aer liber. M-am plasat din nou in fatza scenei, nerabdator. A fost foarte bine, zic io. Cum era si firesc, s-a renuntat la unele elemente ludice, care dau savoare concertelor de club. Era mult mai necesara o prezentare concreta a muzicii formatiei. Desi aia care muscam de obicei din scena prin Bucale eram in nr destul de mic la datorie, primirea publicului a fost una cat se poate de favorabila. Muzica Byron are o anumita intimitate si profunzime, pe care un frontman talentat si inteligent ca Dan a reusit sa o transmita si acum, in felul sau propriu, lipsit de ostentatie. Asta chiar in conditii s-ar zice mai putin prielnice ptr asa ceva, un spatiu larg deschis, plus o sonorizare slaba (cum mi-au spus oameni care au stat ceva mai in spate decat mine).

E.M.I.L.

Daca as fi fost cu mai multe ore de somn la activ si cu vreo 5 beri in cap, poate ca E.M.I.L. ar fi reusit sa ma antreneze in vreun fel. Asa am preferat sa ma retrag undeva pe margine, si sa ma consacru odihnei si nutritiei. Mi-am exprimat insa aprecierea ptr cultivatorul de vise (interzise de lege).

Timpuri Noi

Nu stiu cum s-a fuckut ca de cand s-au reunit Timpuri Noi n-am reusit sa ajung la nici un concert al lor (desi am vrut). N-as putea sa-ti explic ce a insemnat TN ptr mine (si altii ca mine) in naivii si ignorantii ani 90. Cea mai valoroasa formatie romaneasca de atunci, aflata la o distanta calitativa uriasa fatza de restul scenei rock de la noi, incremenita in cliseele deceniului anterior. Desi ei insisi niste veterani ai anilor 80, cand au fost cea mai buna trupa new wave din Romania socialista, incepand de prin 92 au asimilat intr-un mod foarte original si inteligent ce era mai nou si mai bun atunci in rock-ul international. La asta se adaugau niste texte pline de un umor savuros si culoare locala, ca si niste personalitati flamboiante, precum celebrii Artanu si Iliescu;) Asistand acum, dupa atata timp, la un concert Timpuri Noi, mi s-a relevat dupa foarte mult aceea latura nostalgica a personalitatii mele, pe care credeam ca am suprimat-o dracu’ demult:d
Acum, vorbind cat se poate de serios, o mentiune despre ultimul hit al formatiei, „Tata”, pe care pana la Stufstock l-am apreciat destul de distant. Intepretarea pe viu a lui Iliescu m-a convins insa definitiv. M-a impresionat in primul rand felul cat se poate de simplu si de firesc in care povesteste un fapt personal, atat profund si de dureros… (fiindca e mai mult o poveste, decat un cantec)

Toy Dolls

Tentatia de-a merge la culcare era una foarte mare (rima involuntara), dar zic sa stau macar cat sa-i vad si pe Toy Dolls. Si a meritat efortul. Rar am vazut o combinatie mai izbutita intre comedie si o forma de rock’n’roll (punk in acest caz). TD activeaza inca din 79, dar singurul sau membru constant este vocalistul si chitaristul Michael Olga. De ceva timp si-a gasit insa niste parteneri foarte potriviti in persona lui Tom Goober (bas, vocal) si Duncan Redmonds (tobe). Teribil de amuzant baletul sincron al lui Olga si Goober. Ma gandesc cum o fi la ei repetitii. Probabil deseneaza scheme, pe care apoi le respecta cu strictete, ca nu cumva sa se dea cap in cap. Apoi strip-tease-ul celor doi, in ritmul de tobe ce acompaniaza de obicei saltul mortal la circ. Aparusera cu niste camasi rosu aprins:p si niste cravate negre, la care au renuntat cu gesturi afectate, ca sa ne arate un bust slabanog pana la rahitism (Olga) si unul cu 3 straturi de sunca prelingandu-se (Goober) La ce dracu’ sa te astepti de la niste punkisti batrani? Oricum mult mai bine asa decat niste assholes ca Exploited… Nu mai zic ca si muzical sunt 10 clase peste. Culmea culmilor a fost o prelucrare dupa o Toccata de Bach, la care carnatzarul ala de Yngwie Malmsteen ar trebui sa vina sa ia notitze:d

Am ras ce am ras, dar dupa Toy Dolls am simtit nevoia sa parasesc incinta. Mai aveam putin si cadeam pe jos de somn si era cazul sa evit catastrofa. Am ratat Zdob si Zdub (pe care nu i-am vazut demult live), Alternosfera (foarte mishto, dar scumpi la vedere prin Ro), ZOB (mie imi place Vlase), a doua repriza de Mushroom Story, dar mai ales B.A.U., la scena de la rasarit, care vin foarte rar prin Bucale… Dar scena de la rasarit era de fapt ptr copii cuminti, care au dormit noaptea, fiindca ii intereseaza doar muzica electronica, nu si rock’n’roll-ul. Astia ecumenici ca mine ai vazut ce patesc…

et in vama veche ego (amintiri de la stufstock – partea a III-a)

Stustock 2007 (ziua a 3-a, 18.08)

Sunt in urma rau de tot cu amintirile de la Stufstock, care tind sa se estompeze. Din motive obiective si subiective, se intelege:p Dar nu ma las. Merg mai departe cu partea a III-a.

The Others

http://www.myspace.com/theothersthefunk

http://theothers.forumup.ro/

Mult mai in forma decat in ziua precedenta, mi-am dat liber la bere, instalandu-ma la Shoni, unde urma o noua serie de trupe tinere si talentate. Inceputul a fost unul de mare angajament, cu concitadinii mei de la The Others. Dupa ce am ascultat cele 2 piese postate pe myspace si am auzit atatea laude la adresa lor, asteptarile mele in ceea ce ii priveste erau ff ridicate. Si nu m-au dezamagit deloc! Ba chiar dimpotriva. M-au uimit pur si simplu. Cum dracu’ sa nu fi uimit cand vezi niste oameni atat de tineri cantand in felul asta. Ca sa nu mai zic ca genul abordat, funk, cu incursiuni consistente in jazz, presupune nu numai „strong musicianship”, ci si un anumit mod de a intelege muzica… Impresionanta vocea Petrei, timbru grav, mare fortza, expresivitate. Iar baietii cu instrumentele, ma intreb ca prostu’ de la varsta s-au apucat de ating acum performantele astea si cat repeta de au ajuns la o asemenea coeziune. Si nu e numai performanta artistica si coeziune in exprimare. E si acel feeling fara de care nu iese funk, jazz, soul, blues. Astea nu e suficient doar sa le canti corect, ca iese un ersatz de doi bani… Indraznesc sa pariez ca peste vreo 2-3 ani vom vorbi despre The Others ca despre una dintre marile trupe „cult” ale Romaniei. Deocamdata astept niste concerte prin bucale.

PS F fain jam session-ul de la bis. Era ceva cu „funky mamma” si „funky shit”. Am remarcat calitatile de MC ale lui Flavius (omul cu tobele), ca si pe cei doi invitati, vocalistii de la Mauser si Mushroom Story.

Talking Drums

Poate un pic nejustificata prezenta lor sub tag-ul „trupe tinere”. No new faces there. Dar momentul muzical a reprezentat o mare incantare ptr cei prezenti, asa ca las deoparte orice consideratii de ordin managerial. Numele de Talking Drums m-a dus cu gandul la Bill Bruford si King Crimson. Nu neaparat si muzica. „Formatia” inseamna practic Domi si Felix. Pe Domi il stii si tu desigur de la Kumm. Felix este in prezent un percutionist f. ocupat, canta cu diversi, dar pana nu demult a cantat si cu Urma, unde prin 2005 era coleg si cu Domi. Cel din urma a explicat cu mult umor ratiunea existentei acestui proiect: „Vroiam sa fim si noi membrii fondatori”:)))) Oamenii nu au bagat numai percutie, ci si clape si voci. Am auzit comparatii cu Safri Duo, neadecvate zic io. Astia sunt clar „dancefloor orientated”, pe cand Talking Drums sunt mult mai „experimentali”, desi se poate dansa lesne si pe muzica lor:) In orice caz, tone de talent si de energie. Sper sa auzim mai des combinatia asta de Domi si Felix, ca suna bine de tot.

The Mood

http://www.myspace.com/themoodofficial

Patru tineri gentlemani, care desi nu canta de mult timp (de pe la sfarsitul lui 2006) au reusit sa-si castige o multime de simpatizanti si mai ales simpatizante. Pe merit! E a doua oara cand ii aud, dar de fapt prima oara in conditii decente (data trecuta a fost in club A). Ca si The Amsterdams, The Mood sunt o trupa cu un sound f. actual, numai ca spre deosebire de respectivii, care sunt mai „arty”, ei reprezinta latura mai „garage” a fenomenului indie. Adica sunt mai din topor, pe romaneste. Ceea ce e de bine atunci cand o spune unul care are placeri vinovate de genul Stooges/MC5. Remarcabil prin particularitatea sa timbrul vocalistului, Marius pe numele sau. Cineva se intreba daca baietii astia de la noi care s-au apucat acum sa cante „indie” chiar simt treaba asta sau o fuck asa ca au auzit ca e cool. The Mood, la fel ca si The Amsterdams, m-au convins pe deplin ca sunt in film si asta e maniera de exprimare care li se potriveste cel mai bine. Promit sa merg mai des de acum incolo la concertele lor. Spread the mood & blister blue;)

Tep Zepi

http://www.myspace.com/tepzepiband
http://tepzepi.16…/
http://tepzepi.16…/

I-am laudat deja de foarte multe ori de cand am inceput blogul asta si am facut-o de fiecare data din convingere:) Nici la Stufstock nu m-au dezamagit. Pur si simplu de cate ori ii aud imi aduc aminte de ce dracu’ imi place atat de mult rochenrolu’. Testosteron frate! Pardon, coaie vroiam sa zic. Ne revedem printre norii grosi de fum baieti. Cel mai curand pe 21 septembrie, in El Comandante, la concertul aniversar de 1 an.

In timp ce io ma lungeam la beri la Shoni, pe scena de la Marina Park se produceau rand pe rand Dekadens, Niste Baieti si mai ales Gandul Matzei, una dintre cele mai bune trupe romanesti ale momentului, indraznesc sa spun. Am un mare talent sa ratez concertele Gandul Matzei, dupa ce ca vin atat de rar prin Ro (si acum mai e si fitza cu vizele…). Pe asta nu l-am pierdut in intregime. Am prins melodia de final si finalul precedentei. Pacat!

Phoenix

Intamplarea a facut ca in timpul concertului Phoenix sa stau de vorba cu niste finlandeji, prieteni d-ai lui Misha. Si le povesteam: „They are the greatest rock’n’roll band in Romania ever. But I really don’t like them now.” „Why?”, a venit intrebarea fireasca. „Because now it’s not ever!” Consider ca tot ce a facut Phoenix in anii 70 a fost (canto)fabulos. Cand i-am descoperit (in anii 90, fiindca eram totusi prea mic in epoca lor de glorie) ma duceam cu mare entuziasm la cat de multe concerte puteam. Tot ce doream era sa aud muzica Phoenix live si ma bucuram de fiecare prilej, chiar si atunci cand Nicu Covaci canta cu libidinosii aia de la Talisman (prin 2000 parca). Cu timpul insa pretentiile mele au crescut, iar concertele Phoenix mi se pareau de fiecare data dezamagitoare. Asa ca de prin 2003 am renuntat sa mai merg la concertele lor. Albumul pe care l-au scos in 2005 mi-au adancit parerea proasta despre actualul Phoenix (cum dracu’ poti sa iesi in public cu asa ceva dupa ce ai facut un disc precum Cantofabule?). Parca aveam o speranta ca intre timp s-o fi schimbat ceva, dar ce am vazut la Stufstock mi-a rapit orice speranta. Trupa ar fi OK, ba chiar unii dintre membrii sunt in continuare stralucitori (Neumann, Kappl, Tandarica), dar e foarte greu sa iasa ceva ca lumea cap-coada cu un lider precum d-l Covaci si imi pare sincer rau sa spun asta. Tipic ptr dumnealui, cu o voce de-i face invidiosi pe cei mai feroci solisti death metal, avea acum o problema cu sunetistii, rafuindu-se cu ei in plin concert. Si nu stiu daca asta se cheama „atitudine”. Atitudine sa fi avut la soundcheck, nu acum, cand lumea era stransa buluc sa asculte Phoenix. Nu consider ca la 60 de ani esti decrepit, terminat, stai acasa pana mori. Depinde de atitudinea pe care o ai. Am vazut recent la lucru cativa clasici ai rock-ului (Stones, Plant, Ian Anderson) si am plecat de fiecare data cu o impresie foarte placuta… Cred ca oriunde altundeva publicul ar sanctiona un compartament ca acela al domnului Covaci si formatia ar fi silita sa cante ptr rude si prietenii apropiati daca ar mai vrea sa cante. La noi lumea ii iubeste orbeste pe Phoenix, fapt pe care mi-l explic doar partial. Cand Phoenix a terminat, Marina Park s-a depopulat brusc. O multime de oameni venisera special ptr ei…

Dandy Warhols

Se presupune ca americanii ar fi reprezentat una dintre marile atractii ale festivalului. Dar au avut cu mult mai putin public decat Phoenix si decat Cradle Of Filth, fapt previzibil zic io. Viziunea Dandy Warhols asupra rock’n’roll-ului nu e tocmai pe gustul consumatorului de gen de la noi, care fie a ramas impotmolit in marii clasici ai anilor 70, fie prefera tot soiul de grohaieli sinistre. Din pctul meu de vedere combinatia de influente din rock-ul 60s si cel 90s practicata de Dandy Warhols e una dintre cele mai sexy faze in timpurile noastre. Desi multi nu s-au declarat prea entuziasmati mie mi-a placut show-ul Dandy Warhols. Foarte interesanta dispunerea in scena a formatiei, cu toti cei patru membrii asezati in linie, aproape de marginea scenei. Interesant si ca Dandy Warhols nu are basist, ci doar 2 chitaristi, baterist (cu o claie mare de par in cap) si o gagica pe cinste la clape. Despre madame Zia McCabe, she’s a really hot chick, cum spun ei. Fata s-a remarcat acum cativa ani pozand gravida ptr un celebru site de alt-porn, SuicideGirls (mult spus porn, nuduri mai mult sau mai putin discrete cu tipe dotate cu piercing-uri si tatuaje, in caz ca ai astfel de fantasme:d) Iata si unul dintre momentele culminante ale prezentei lui madame Zia la Stufstock: http://www.youtube.com/watch?v=N5n-EkPoiNs
Iar in caz ca esti curios ce poate fi in capul unei asemenea cucoane, iata si un interviu de la fatza locului: http://www.bestmusic.ro/module.php?module=interviuflv&interviu_id=71&pag=&l=&video=1&interviu_video_id=251&ib_id=544
In orice caz, Dandy Warhols s-au distrat de minune la Vama Veche. Puteau fi vazuti prin toate crasmele de pe plaja, de la Expirat pana la Shoni. Practic au avut un compartament normal intr-un loc ca acesta. Am uitat sa mentionez in episodul precedent. A
mericanii au aparut la Shoni chiar atunci cand cantau The Amsterdams. Au fost placut impresionati de-ai nostrii, ca dovada ca le-au si dedicat o piesa in concertul lor. Lucru mare ptr The Amsterdams, indraznesc sa zic!

Kumm

Dandy Warhols mi-au placut, dar Kumm au fost mult peste! Lucru la care m-as fi asteptat, trebuie sa marturisesc. Am spus deja ca avem de-a face cu una dintre cele mai bune trupe din Europa in momentul de fatza, chiar daca nu a fost recunoscuta ca atare (inca). Foarte surprinzartor playlist-ul de la Stufstock. No fuckin’ greatest hits! A fost 1000 de chipuri in versiunea mai noua, au mai fost parca 2 piese de pe Different Parties (de Rest In Pieces imi aduc aminte sigur). In rest doar productiile cele mai recente ale formatiei, cantate ptr prima oara in public cel mai devreme in februarie 2007. Si in buna traditie Kumm cele mai multe nici nu au inca un titlu. A sunat extraordinar. Superba aia cu „my baby is a beauty queen” sau asa ceva. Mai tare chiar decat Angels & Clowns! Ma mir ca n-a lesinat nici o gagica atunci cand Cata s-a apucat sa imparta flori. Si pe piesa asta si-a facut aparitia insasi madame Zia de la Dandy Warhols, batzaindu-se pe scena cu o tamburina. Momentul nu a fost regizat sau cel putin asa spun kummi:p Daca n-ai fost acolo uita-te si tu pe youtube: http://www.youtube.com/watch?v=4s3Uw0JAUsM

Klimt 1918

Dupa nume si dupa ce auzisem despre ei, ma asteptam ca italienii sa fie ceva experimental/progresiv, cu tente post-punk. Nu am avut timp sa ma documentez si pe cale sonora despre ei, asa ca asteptam sa-i vad la lucru. Surpriza a fost ca sunau cam a britpop, aripa Travis/Coldplay, stil care mie imi place din principiu. Orikumm, dupa ce au aratat Kumm cateva minute inainte, Klimt 1918 au parut foarte palizi…

Travka

Daca la Kumm m-as fi asteptat sa fie mai tari ca Dandy Warhols, marturisesc ca nu m-as fi gandit ca Travka le vor da si ei clasa americanilor. A fost cel mai tare concert Travka pe care l-am vazut vreodata si deja am vazut o gramada. Nu mi-as fi inchipuit ca tembelii astia ma mai pot uimi cu ceva. Dar uite ca pot. Nici nu stiu cum le-as descrie prestatia. Pur si simplu au sunat beton si au dat pe scena intr-un mare fel (inclusiv veriga slaba George:d) Am impresia ca travcii se simt mult mai bine pe scene mari, decat prin cluburi. Mi-am adus aminte de primele doua stufstock-uri, care la randul lor au fost niste repere in cariera trupei. Nu-mi aduc aminte daca au mai cantat vreo piesa de pe primul album. Corabia nebunilor e deja istorie. E timpul sa simtzim Praga! Un minus tot a avut recitalul Travka. Nu au cantat Simt cum ceva mi s-a rupt, desi, din cate imi spunea Misha, ar fi fost in program. Dealtfel ca single de promovare al albumului ce sta sa apara in toamna au ales o alta piesa, f. buna dealtfel, Urban violent, dar nu atat de catchy. E o greseala, zic io (dar nu m-am pretins niciodata arbitrul elegantei). La finalul recitalului Travka publicul era in delir. Se impunea un bis, dar n-a fost.

Grimus

M-au dezamagit putin. Parca s-au taiat dupa isteria pe care au starnit-o Travka. Daca erau ceva mai versati poate chiar ar fi reusit sa profite de ea. Trupa are acum de suferit si din cauza unor schimbari masive de componenta. S-au schimbat basistul, tobarul si atat de apreciatul clapar, iar asta se simte. Sunt convins ca noua componenta se va suda in scurt timp si Grimus va fi iar pe creasta valului. Io raman un sustinator devotat al trupei:)

Si se facu iar dimineata. As fi vrut sa vad scena de la rasarit cu Electro Griot, alianta romano-americano-maliana. Din cate am inteles sa cantat fara solistul african, care n-a primit viza in cea mai fitzoasa tzara din UE. Nu am mai rezistat insa pana sa incepa. Nu mai stiam daca am fost beat, obosit sau ambele. O ami-ca, martora la eveniment, m-a lamurit insa. Eram intocmai ca pe myspace (check my profile in caz ca esti curios). Adica drunk, asleep & online:d

http://www.myspace.com/viorelgrecu

„acesta nu este un blog despre gandurile si trairile mele intime. acesta este un blog despre viata mea ca rock’n’roll star.”

Anunțuri

11 comentarii »

  1. covaci asa face cam tot timpul pe scena. vezi doamne, e vina suntistilor. asa mi’a facut si mie si daca t uiti la inregistrari iti dai seama ca nu sunetu era problema… in rest, multu d poveste, io am apucat nitel gandu matzei si phoenix si neste dandy, da’ putin, c’a trebuit sa duc copilu la cort :)

    Comentariu de ilinca dima — Septembrie 4, 2007 @ 04:40

  2. Ma, e prea lung, n-am mai putut citi dincolo de prima zi. N-am chef, mi-e somn, ploua. Ar trebui sa bagi si-o varianta audio (eventual recitata de faimosu de frate-tu) pentru orbi, lenesi, si handicapati. Ma puteti incadra unde vreti, dar mi-e lene sa citesc atata. Omu’ ala a scris un documentar intreg… in stilu’ asta putea sa scrie o carte, si s-o publice. Iesea pana la vara, aveau si oamenii ce citi in timpul lui Stuffstock 2008, plictisiti, intre doua beri, pe-o plaja din ce in ce mai comerciala. :) Ti-as mai scrie dar nu mai pot, mi-e mult prea lene… si-un somn de dimineata, soră cu orizontala.

    Comentariu de Anonim — Septembrie 5, 2007 @ 01:24

  3. Ma, e prea lung, n-am mai putut citi dincolo de prima zi. N-am chef, mi-e somn, ploua. Ar trebui sa bagi si-o varianta audio (eventual recitata de faimosu de frate-tu) pentru orbi, lenesi, si handicapati. Ma puteti incadra unde vreti, dar mi-e lene sa citesc atata. Omu’ ala a scris un documentar intreg… in stilu’ asta putea sa scrie o carte, si s-o publice. Iesea pana la vara, aveau si oamenii ce citi in timpul lui Stuffstock 2008, plictisiti, intre doua beri, pe-o plaja din ce in ce mai comerciala. :) Ti-as mai scrie dar nu mai pot, mi-e mult prea lene… si-un somn de dimineata, soră cu orizontala.

    Comentariu de Anonim — Septembrie 5, 2007 @ 01:24

  4. marimea nu conteaza. „e prea lung”, auzi!!! da’ de grosime ce zici?

    viata e prea scurta pentru blog…

    Comentariu de Anonim — Septembrie 5, 2007 @ 01:39

  5. sau blogu e prea scurt pentru viata… pentru unii, se pare.

    Comentariu de Anonim — Septembrie 5, 2007 @ 03:34

  6. drept sa spun, erau 3 postari separate de pe my space… dar am vrut sa va fac o surpriza! :)

    Comentariu de Anonim — Septembrie 5, 2007 @ 04:38

  7. drept sa spun, erau 3 postari separate de pe my space… dar am vrut sa va fac o surpriza! :)

    Comentariu de Anonim — Septembrie 5, 2007 @ 04:38

  8. nici eu nu am avut rabdare sa citesc tot, dar cat am citit a fost destul cat sa mi se faca a naibii de ciuda ca nu am ajuns acolo! (mai ales ca ma strofoc demuuuuult sa-i prind pe kumm :(

    Comentariu de Anonim — Septembrie 5, 2007 @ 12:55

  9. pfoaaa…ce lung…si gros :D……da’ bine ca le-ai dat titluri, ca am citit ceea ce ma interesa…la batranete o sa citesc si restul :P

    Comentariu de Anonim — Septembrie 6, 2007 @ 21:34

  10. :)) Eu sa fiu oare singura temerara?! Ce-i drept, am reusit in cateva zile. :P
    Cat despre continut… Hm. (hm – de bine) Inutil sa mai spun cat de rau imi pare ca n-am ajuns.

    Comentariu de Anonim — Septembrie 7, 2007 @ 05:46

  11. :)) Eu sa fiu oare singura temerara?! Ce-i drept, am reusit in cateva zile. :P
    Cat despre continut… Hm. (hm – de bine) Inutil sa mai spun cat de rau imi pare ca n-am ajuns.

    Comentariu de Anonim — Septembrie 7, 2007 @ 05:46


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: