[idiot]

Iulie 27, 2007

unu – patru

Filed under: delir — Pœtrip @ 04:53

prima zi de scoala…

 

tin minte perfect cum m-am trezit la o ora imposibila, m-am imbracat in straina uniforma, am mancat cu ochii intredeschisi 2 ochiuri, m-a pupat mama si am plecat de mana cu tata. Am fost foarte frapat cand mi-a spus la un moment dat ca “de aici mergi singur”, pentru ca intarzia la munca si nu voia sa mai ocoleasca pentru mine. Stiu ca pur si simplu ma simteam abandonat si imi venea sa plang: mi se parea un crud pas spre “lumea celor mari” pe care nu credeam ca-l voi face atat de repede! Anyway, dupa 5 minute de mers timid am ajuns la scoala. Cred ca acelasi lucru il voi face si eu cu fiul meu, in prima zi din clasa I. e o buna lectie.

 

In prima zi din clasa a II-a tovarasa ne-a dat la fiecare sa completam “fisa de biblioteca”. Eram atat de bucuros! Desi oricum eu aveam casa plina de carti si citisem la greu, totusi ma fascinau acei copii mai mari care ieseau cu o mimica mandra sau studioasa pe usa bibliotecii taraind carti mai mari decat ei! Bibliotecara era o femeie adevarata, inalta, cu par lung si negru, prins in coada de cal. Solduri si sani masivi, picioare suple, mereu cu ciorapi negri. o admiram mereu pentru stilul glacial si impecabil al hainelor pe care le asorta. Imaginea ei este dominata de ochii negri, genele foarte lungi si …cerceii sferici mari, de culoare verde-pal! In prima zi din clasa a II-a, bibliotecara nu era la scoala, asa ca i-a tinut locul astistenta ei, o batranica scunda si cretulie, buna si zambitoare, genul care in timp ce uda florile din ghiveci, vorbeste cu ele. Intr-o incercare de a da fiecaruia “dupa putere”, asistenta intreba pe fiecare copil ce note are la scoala, ca sa ii dea o carte potrivita. Unii primeau carti de colorat, altii poezioare, altii, laurentiu faifer de exemplu, literatura serioasa. Cand a venit si randul meu, atat de emotionat eram cu gandul la “oare eu ce voi primi?” incat nu am stiut sa-i spun daca am note mici sau mari, de vreme ce aveam din fiecare, destule. In acel moment o colega de-a mea, Laura, superficialitatea in persoana, a macait: “este… asa si asa!” si iata cum m-am ales cu o stupida carte intr-un format patrat cu care imi era rusine sa merg pana la clasa! imi venea sa-i trag „o karata” in permanent asistentei, de sa-i crape ochelarii! Numai vazandu-i titlul, ceva de genul “Miau-Miau si Ga-GA” mi-a pierit cheful de a o deschide vreodata, asa ca am ascuns-o acasa sub teancul de “pif”. Nu v-am spus ca la momentul respectiv deja citeam fluent in franceza?

 

In prima zi din clasa a III-a am hotarat ca chinurile mele interioare trebuie sa ia capat, asa ca in pauza de dupa prima ora am facut rost de undeva de un boboc de trandafir rosu si l-am pus in banca Roxanei, impreuna cu un bilet pe care scria, evident, “te iubesc”. Asteptati-ma sa ma opresc din ras, va rog! Din pacate Andreea, prietena mea cum-ar-veni dintotdeauna, ma spionase si cand s-a sunat m-a umilit defiland cu biletelul prin fata intregii clase, pana la roxana, care ma privea inmarmurita. Povestea a ajuns si la urechile tovarasei, care mi-a promis ca “va lua masuri”, iar eu, dupa ce mi-a mai trecut spaima si sentimentul de uriasa jena, nu am mai putut sa ma gandesc la nimic altceva decat ca la urma urmei, chiar nu-s vinovat cu nimic, ceea ce simt eu este pur si simplu natural. Eu si faifer eram indragostiti de aceeasi fata – lucrul asta l-am aflat unul de la altul abia dupa 6 ani de la terminarea clasei a 4-a. In ciclul primar faceam ades plimbari lungi prin cartierul vecin, in zona in care locuia, doar ca sa o vad. Astazi nu-mi vine sa cred cat de romantic vedeam eu cartierul Galata, cu ochii si sufletul de indragostit precoce.

 

In prima zi din clasa a IV-a am inceput anul scolar timorat si vinovat fata de colegii mei pentru asta: click!

5 comentarii »

  1. in prima zi de scoala am plans non-stop si aveam niste abecedare noi si patrate pe masa si un trandafir sau o garoafa (daca era garoafa inseamna ca am vrut sa uit, urasc garoafele)
    stateam in prima banca cu un baiat, dorin, de care nu imi mai amintesc nimic

    preferam abecedarul vechi de acasa, de pe vremea lui ceausescu, si de fapt stiam deja sa citesc

    am plans asa de mult ca eram cu toata familia la usa si nimeni nu ma putea opri

    la fel am plans si in primele ore de pian (eram la liceul de arta), desi cateva au fost simpatice: tin minte ca am zis entuziasmata ca stiu ce e cheia sol si am aratat spre gaura de cheie acolo unde se deschide pianul :D

    restul a fost horror

    Comentariu de Anonim — Iulie 27, 2007 @ 20:18

  2. „restul a fost horror” :)

    Comentariu de Anonim — Iulie 28, 2007 @ 01:47

  3. 2 (doua ochiuri?) de pe atunci….hmmmm…..acu s-au transformat in 10 eclere shi 2 emiliane….

    Comentariu de florinache — Iulie 28, 2007 @ 05:12

  4. horror rapitor

    Comentariu de florinache — Iulie 28, 2007 @ 05:13

  5. tare! ai fost imobilizat de babute…=))

    Comentariu de Titi P — Iulie 30, 2007 @ 22:58


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: