[idiot]

Iulie 23, 2007

psihi mu

Filed under: delir — Pœtrip @ 00:39

am un blog fain pt azi in cap dar sunt prea ocupat la munca azi ca sa-l tastez, asa ca dau „copy/paste” din Word la unul mai vechi, scris mai demult.

nascut in ’76 – o data cu Desire-Bob Dylan, Hotel California-Eagles si premonitorul pentru acel an Too old to R’n’R…-Jethro Tull)

„Revolutia” din 89 m-a gasit in clasa a 7-a ascultand cap-coada de cateva ori pe zi „Mugur de Fluier” (fara sa am cea mai mica idee ce ascult: rock , etno imi erau termeni necunoscuti – iar versurile erau total de neinteles) – timp in care tzopaiam si saream „de-a lungul si de-a latul” camerei cu o frenezie provocata de exatzul (inconstientizat, atunci) al unei mari descoperiri. Pur si simplu ii iubeam atat de mult incat NU voiam sa ascult si alta muzica (imi aduc aminte ca primul album Celelalte Cuvinte il consideram, in naivitatea mea, o creatie Phoenix – evident, Florian Pittis recitand poezia „Fantana suspinelor” m-a indus in eroare, pentru ca apare si pe „Invocatie”) Probabil ca motivul ca nu am fost atras la vremea respectiva de hitul anului „Lambada” a fost datorat faptului ca avusesem un „background”, dintotdeauna in casa parintilor mei ascultandu-se Beatles, Supertramp, Floyd, MMEB. „Bomba” a fost auditia „Cantofabule„-lor cum scria eronat pe coperta, moment in care ametit de desitatea materialului muzical nu intelegeam de ce nu ii gasesc pomrnit in „Enciclopedia Universala a Rock-ului”, pentru ca oricum nu stiam alte nume de formatii din lume. Totusi, am avut norocul sa ascult rand pe rand „Led Zeppelin vol III”, „Who‘s next”, „Black Rose” (Thin Lizzy), „Rush” si „In the Court of the Crimson King” (!) care mi-a extins enorm orizonturile muzicale, desi pe vremea respectiva nu ajunsese inca la urechile mele termenul „prog rock”.
Anii au trecut, liceul incepand cu o perioada de orientare eclectica „hippie”+”slayer”, baute si discutii fara sens cu rockerii din Parcul Teatrului National, si incheindu-se cu Descoperirea Blues-ului, a carui sumbra si tenebroasa umbra imi eclipseaza chiar si azi figura in ochii prietenilor mei. Au mai trecut alti ani si am realizat ca nici macar nu ma mai recunosc pe mine insumi, m-am transformat din cel care „traia clipa” si sarea in cap la sunetul unei chitari, la cel care sta deoparte ca un mosh intelept si „contempla”… intelectualizeaza. In continuare Jazz Live, more and more prog rock, roacanrolul din anii 50 (Larry Williams, Bo Diddley, Eddie Cochran…), NIN, Aphex Twin, Morcheeba, festivalul Sziget ’01, ’02, ’03 pana m-a plictisit, Z&Z, Ada Milea, Blazzaj, Travka, KUMM alti prieteni (Antonioni, Fellini, Forman, Kubrick) – peste toate plutind prima mare dragoste, PHOENIX.

multumiri:
Cornel Chiriac – nu stiu daca am fi auzit noi toti de Phoenix fara sprijinul acestui mare om.
Florian Pittis – emisiunea Pittis Show si clubul Happy Hippie pt care veneam in „pelerinaj” in Bucuresti – mi-au „deschis” capul sa pot intelege Gentle Giant, Yes sau fenomenul hippie
Gabi Rotaru – radio VOX T iasi (primii ani dupa 89) – melodia enigmatica din genericul emisiunii sale RockMania era Pseudo-Morgana
Dragos Cojocaru, Dan Merisca – video-auditii muzicale saptamanale la Casa Studentilor (premiera the Doors – Oliver Stone, woodstock, live Deep Purple, Genesis cu Peter Gabriel, Sepultura, JC Superstar)
Telly Toderica – exista pe lumea asta si Sfinx, Progresiv TM, FFN, Dorin Liviu Zaharia, Mircea Florian… tulburel si „love me and hate me” cantat la chitara in carutza cu fan… a fost FANTASTIC cand m-a cules de pe strada si m-a dus la cinematograf sa vedem „Blow up”, deranjand toata lumea din sala cu comentariile, revelatiile si explicatiile pe care nu putea sa si le suprime!
mama&tata – Nu mi-au impus niciodata nimic (in ceea ce priveste gusturile muzicale), pur si simplu am avut la dispozitie colectia de benzi prafuite – o comoara pe care nu imi venea sa cred ca o posed, pe care am „explorat”-o singur

multumesc de asemenea tuturor „hippioatelor” si femeilor innebunite care involuntar m-au facut ma indepartez de lumea in care exista doar „D’yer maker” si afise cu Jim Morrison, iar, bineinteles, la tobe in „Andrii Popa” si „Negru Voda” bate Tzandarica.

Pentru multi, „maturizarea” inseamna indepartarea de rock (nu mai traiesc cu capul in nori, au familia acum). Pentru mine, maturizarea asta nu va veni niciodata, nu imi va fi niciodata rusine cu muzica mea, ii vad plusurile si minusuriele, am trecut prin toate etapele de abordare – si inca mi-as dori sa imi faca o persoana necunoscuta la trecerea de pietoni un semn de simpatie pt ca se aud pe geamul masinii trompetele din „Corporal Clegg„… din pacate, boxele mele timide nu fac fatza lui Gutza care urla din jeep.

Cateodata uit ca era o vreme cand singurul meu vis era UN CONCERT PHOENIX. Visul s-a indeplinit, acum 15 ani… Probabil ca din acel moment a inceput ALTA viata pentru mine.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: