[idiot]

Iunie 11, 2007

Dumnezeu nu e bou. Nu e porc, nu e câine şi nici om.

Filed under: delir — Pœtrip @ 01:44

Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Lui. Acceptiunea, reprezentarea pur formalistă şi figurativă a Divinitaţii este o mare eroare, deoarece asta inseamnă automat că:

  1. Dumnezeu nu este perfect, de vreme ce omul are lipsurile şi limitele lui.
  2. Munca lui Dumnezeu nu a fost perfectă. Se apropia weekendul şi s-a grăbit acasă.

Ni-L putem oare imagina pe Dumnezeu tăindu-Şi unghiile de la picioare, epilându-Se sub braţ sau făcandu-Şi operaţie de apendicită? Omul nu este perfect, dar cu toate astea MERITĂ să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru ceea ce ne-a făcut, nişte conglomerate de celule cu o funcţionare totuşi mult mai complexă decât a altor animăli si legume de pe faţa Pămantului. Cum ar fi fost să-l doteze pe om cu un cur de hipopotam? Să trebuiască să scuturăm rahatul cu acea coadă scurtă, grasă si odioasă? Sau Doamne fereşte, sa ne bălegăm mergând ca vitele, fără nici un control asupra sfincterelor anale? Sau rât de porc? Coarne de iak? Gât de girafă? Ochi de melc? Poate era mai bine?

Dumnezeu l-a creat pe om dintr-un boţ de materie peste care a suflat spirit, după care l-a privit mândru. In secunda 2 a realizat că din start a făcut o mare greşeală, că săracu’ omu’ nu are altă şansă decât să fie condamnat onanismului şi homosexualitătii, sau mai rău, contorsionismului in scopul necesar de-a şi-o putea linge singur, ca câinii. Aşa că a decis să-i facă o pereche. Nu trebuie sa fii om de ştiinţă sau sceptic ca să nu inghiţi gogoaşa cum că fiinţa rezultată astfel, dintr-o coastă a bărbatului, ar trebui, din oficiu, sa fie dotată şi cu o brumă de inteligenţă. Ca şi cum ai spera ca într-o zi căcatul din wc te-ar ruga să-i aduci manualul de matematică de clasa a IV-a al copchilului tău, să rezolve câteva exerciţii până tragi apa. In schimb, femeii i-a dat in dar o insuşire căreia nici un bărbat nu-i poate rezista, instinctiv: frumuseţea. Cui nu-i place o femeie frumoasă? În definitiv, până şi cel mai priceput bucătar, se ştie, ratează PRIMA clătită la tigaie… diformă şi crudă, spre deosebire de frumuseţea selenara a celorlalte. Şi cui nu-i plac clătitele?

Şi a venit şi ziua în care dintr-o prostie gigantică, o neglijenţă divină, omul a călcat pe bec. Femeia si Bărbatul au făcut-o de oaie şi au fost izgoniţi din Grădina Paradisului. Sunteţi pe cont propriu, copii. În scârbă le-a mai zvârlit un ultim dar sau blestem, discernământul. Până atunci aveau doar conştiinţa, nu şi inteligenţa. Sau invers?

Dupa cum se ştie, nu toţi oamenii sunt deştepţi. Nici pe departe. Mai rău, mulţi sunt proşti de-a binelea. Şi cum prostia nu este inteligenţă diluată, diminuată, ci variază in nişte parametri negativi (chiar dacă sunt “cu minus”, au totuşi valoare!), putem să o considerăm ca pe o entitate aparte, opusă inteligenţei, şi nu lipsa ei. Ceea ce ridică o întrebare suspectă: de ce a tuflit-o Dumnezeu omului? Nu poate susţine nimeni că prostia este asemeni invidiei, răutaţii, vicleniei, trufiei, toate tentaţii ale Diavolului. Prostia nu e un fruct din care muşti din când în când, ci e un dat cu care trăieşti, care trăieşte si creşte o dată cu tine. Noi toţi avem accesele noastre de prostie, de care ne ruşinăm. Dar alţii – cei mai mulţi – sunt atât de proşti încât nici nu realizează – cam asta ar fi definita prostiei ca trăsătură dominantă. Prostia crasă, extremă, la pol diametral opus geniului. Unora doar coarnele de yak le mai lipsesc. Esti prost? Dacă zici DA, eşti deştept. Dacă zici NU, eşti ori foarte prost, ori geniu.

Epilog: dacă Dumnezeu şi-a PERMIS să ne ofere inteligenţa pe tavă, în cazul ăsta, el ce şi-a mai păstrat, doar pentru el? Faptul ca este ATOTPUTERNIC – practic nu-I mai trebuie nici ŞTIINŢA nici nimic. Pentru el, totul e de la sine. Daca vrea, poate.

Ca să inţelegi ce este Dumnezeu, ce este Lumea asta, ce este Universul, Timpul, Vidul şi Infinitul, închide ochii. Închide ochii şi imaginează-ţi că toate astea NU există. Dez-imagineăza-ţi. Tu nu exişti, Pământul nu există, Soarele nu există, galaxia, stelelele nu există, Cosmosul nu există. Ai reuşit! Pentru o clipă te trec sudori reci, ai in minte o senzaţie indefinibilă, inexprimabilă, ca şi cum ai fi surprins un cadru străin pierdut într-un film cu 33 frame-uri pe secundă. Ai reuşit! E simplu, nu? O fracţiune de secundă, atât iţi ia să înţelegi. Din păcate, tot atât şi durează.

Eşti la loc, din nou, un vierme prost, căzut fără memorie de pe culmile cunoaşterii. Târăşte-te în continuare în viaţa ta fără sens, de vreme ce nici măcar nu ştii care ţi-e capul şi care ţi-e celălalt capăt.

Nota explicativă:

Când eram mic obişnuiam să gândesc foarte mult. Eram un copil inteligent si introvertit, lăudat ca orice alt plod nătâng pentru “dovezile” sale netăgăduibile de geniu, dar totuşi atunci când deschideam gura se minunau toţi: la ţară unde am copilărit, pe la străbunicile din Ştirbăţ si Strunga de exemplu, se spune că inventam nişte jocuri pe care nu putea să le joace cu mine nici un alt copil de vârsta mea, sau puneam nişte întrebări atât de grele încât nu puteau răspunde nici cei mai bătrâni oameni din sat. nici un alt copil nu punea asemena întrebări. Nu puneau DELOC întrebări, de fapt. După care magia a încetat. Am încetat să mai gândesc, cred ca asta coincide cu perioada când am început puternic sa fac labă. Pur şi simplu, oricât încercam să aprofundez un gând, o temă, simţeam o barieră, un prag peste care nu puteam să trec. Ca şi cum “aaah, mi-e lene acum, o să mă gândesc altă dată la asta”. Acel ALTĂ dată nu a mai venit niciodată. În schimb, îmi aduc aminte multe din frământările mele de copil. Înainte de a fi şcolarizat, eram un ateu feroce si fervent. Toate rândurile de mai sus sunt reconstrucţia (cu mintea si cuvintele m
ele de azi – oricum nu e prea mare diferenţa!) a celor 7 ani de meditaţie de acasă.

…şi pentru că toate trebuie să aibă un nume, ofer spaţiului virtual si redau posteritaţii rodul muncii mele, scos la lumină după mai bine de 2 decenii, şi-l voi intitula astfel:

[Gogocosmia]

(cum, ce e “Gogocosmia”? Cosmogonia + Gogomania! A nu se confunda cu “Gogogeneza”!)

Anunțuri

3 comentarii »

  1. ;))
    Blood On The Rooftops

    Comentariu de Anonim — Iunie 11, 2007 @ 13:19

  2. esti fumat, mah?

    Comentariu de Anonim — Iunie 12, 2007 @ 00:44

  3. Dom’le, io am o nedumerire n legătură cu raiul. Să zic despre ce e vorba.

    Spaniolii (de exemplu) şi preoţii lor şi imaginează raiul nicicum altfel dect un loc RĂCOROS. Nimic anormal n asta, la ct soare n cap şi iau oamenii ăia pe parcursul vieţii.

    Pe de altă parte, oricare dintre nordici nu poate vizualiza locul suprem altfel dect CĂLDUROS, să nu mai cunoască o degerătură n vecii vecilor, amin.

    Acum, nu ştiu ce concluzie putem trage de aici, da’ mi imaginez ce circ e acolo pentru telecomanda aparatului de aer condiţionat…

    Comentariu de Anonim — Iunie 12, 2007 @ 06:25


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: