[idiot]

Mai 16, 2007

#5 Povestirile de tot Cacatu ale lui Botezatu

Filed under: căcat — Pœtrip @ 12:59

 

şaişcinci,şaptesuteşaişcinci!
nu te-ai plictisit, băăă?
nţ’t.
da’ nu ne mai plictisi pe NOI!

<>

întâmplări de speriat cei mici

<>

O data cand eram mic am vrut sa vad ce se intampla si am bagat ambele lame ale foarfecii in priza. dupa un bubuit puternic venit de undeva din interiorul peretelui, am fost aruncat cativa metri de o forta providentiala care m-a eliberat din capcana curentului electric. nu am ramas cu sechele.
<>

Alta data cand eram si mai mic (pe vremea cand inca nici nu se instaurase inca in mine samanta „fricii de intuneric”… sau nici macar NOTIUNEA de intuneric) am vrut sa vad ce se ascunde in beci si am incercat sa cobor cele 13 trepte ale scarii verticale (nu prezentam nici frica de inaltime, nici de aventura) insa dupa ce le-am parcurs pe toate cu poponeata, m-am trezit pe pardoseala rece a beciului. singur. si cum atunci cand esti singur nu are rost sa vorbesti, am tacut. dupa ce am fost cautat intr-o disperare de mama si tata, bunicul si bunica, mari si mici, am fost descoperit de strabunica din ştirbăţ din intamplare dupa cateva ore, meditand in tacere cu capul spart si cu pampersii uzi. se pare ca nu eram nici claustrofob pe vremea aia. o data ce panica a trecut, am rasuflat usurati cu totii si reuniunea de familie de la casa bunicilor din roman a continuat vesela. nu am ramas cu sechele.

<>

De curand, in timp ce spalam vasele, m-am aplecat sa arunc in cosul de gunoi de sub chiuveta resturile dintr-o farfurie. deodata, am avut surpriza sa simt sub ochiul stang prezenta unui corp strain, rece. m-am retras instantaneu si am privit ingrozit lama unui cutit de uns unt care iesea vertical din cana pentru tacamuri. m-am repezit cu privirea mono pana la oglinda unde mi-am belit globul ocular pe toate partile in cautarea celei mai mici fisuri. nu am ramas cu sechele.
<>

O data, cand eram mic, ma intorceam cu vacile de pe deal. chiar daca eram baiatul venit de „la oras” eram totusi cel mai murdar din satul ştirbăţ. ma provocau toti sa le torn injuraturi porcoase invatate in cartierul tătăraşi din iaşi, iar ei, oameni cuviinciosi si cu frica lui dumnezeu, ma invatau injuraturi cu cuvinte din biblie: parastasu’ si cristelnita matii! crucea lu tactu! anafura si paraclisu’! mda… dupa cum spuneam, veneam cu vacile de la pascut. vacile lui nea’ Eugen. nu prea eram eu de mare folos, pentru ca de fiecare data vacile stiau perfect drumul spre casa, iar eu mergeam in urma lor agitand o nuia verde, ca sa para ca nu-s chiar compet inutil. se pare ca expresia ca „se uita ca vitelul la poarta noua” are un sambure de adevar, de vreme ce la un moment dat cele 2 vaci s-au oprit brusc: unchiul Eugen impreuna cu cei doi fii tocmai vopseau gardul metalic, iar portile erau larg deschise, expunand batatura intr-un mod cu totul si cu totul nou privirilor celor doua copitate incornorate, care au ramas intepenite locului. eu tocmai intorsesem in urma capul sa admir distanta uriasa pe care o parcursesem pilotand vitele si tocmai voiam sa strig mandru inspre nea’ Eugen ca „aaam aaajuuuns neaaa Eugeeeneee!”, numai ca intorcandu-ma brusc inainte… m-am trezit cu toata fata cufundata in ceva frapant de moale, cald si umed in acelasi timp (cu mirosul ma obisnuisem de pe drum) care parea nimic altceva decat (ce gand ingrozitor!) …posteriorul vacii! m-am inrosit instantaneu pana in varful urechilor la auzul, de acolo din fund, a rasului intregii ulite! atat de brusc mi-a fost saltul de sub coada incat cizmele mari de cauciuc au ramas infipte in noroiul cleios! nu am ramas cu sechele.
<>

ati urmarit: „Povestirile de tot Cacatul ale lui Botezatu”, part 5 (parca)
<>

P.S. exact cand sa inchid calculatorul si sa plec, o senzatie de disconfort mi-a s
emnalat ca sosetele mi-s adunate pe picioare in capatul tenisilor, asa ca intr-o graba specifica a Omului Secolului 21, m-am hotarat sa le trag pe cat posibil fara sa mai dau jos tenisii din picioare. zis si facut! la piciorul stang a mers, insa la cel drept am avut ghinion. prrrrrrrrrrrr! si am ramas in mana cu capatul superior al sosetei, cu un parait sfasietor separat de restul trupului sau. acum sunt nevoit sa dau totusi jos tenisul, numai ca sa nu merg cu acest guleras flausat pe glezna! nu am ramas cu sechele.
<>

pam-pam!

5 comentarii »

  1. your friend te asteapta de acum multe vizionari. nu-i frumos…

    Comentariu de Anonim — Mai 16, 2007 @ 13:27

  2. cat de mici sunt cei care iti citesc blogul?..mai mici ca noi?:)ca noi nu prea ne speriem!!!!…desi ai repetat de atatea ori:”nu am ramas cu sechele”, nu am ramas cu sechele nici eu…cred:)…te-ai oprit si la part 5, cand devenise mai interesant..si-ai transformat part 5-ul intr-un PS cu sosete paraitoare(licenta poetica).PS:vezi ca iti pun un filmuletz la mine, ca sa-ti aminteasca de povestea cu vaca..sa vezi tu sechele atunci!!!!!!:))hai..te pup..mai bine iti ziceam pe mess ca vad ca esti on-line, ca si mine…da’ e bine si asa..

    Comentariu de Anonim — Mai 16, 2007 @ 15:29

  3. fuck the system!

    Comentariu de Anonim — Mai 17, 2007 @ 00:01

  4. n-n-n-nuu a-a-a-m r-r-amas cu cu cu se-s-ese-sechele! =))

    Comentariu de Anonim — Septembrie 6, 2007 @ 04:33

  5. Am citit cu multa atentie intrebandu-ma daca intr-un final voi afla de unde ti se trag totusi sechelele… poate in episodul urmator…

    Comentariu de AMR — Septembrie 11, 2008 @ 11:34


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: