[idiot]

Februarie 26, 2006

botezatu si folbalu’

Filed under: delir — Pœtrip @ 20:54
Tags:

Am avut curiozitatea sa asist si eu la un meci de fotbal (de la singurul la care am fost vreodata nu imi aduc aminte mai nimic, eram prea mic pe atunci – insistasem sa ma duca „taticu” sa-l vad de Boloni) asa ca atuci cand m-a anuntat Lavinia ca a facut rost de 2 bilete la meciul Steaua – Heerenven (da, meciul la care „nu se mai gasesc bilete” decat la negru, cu un MILION de lei, cica) mi-am si inchipuit cum vom face cu mana la ecranul mare pe care ne vedem tocmai noi doi, filmati…

desi locuiesc la 25 minute de mers la pas de plimbare de Stadionul National „Lia Manoliu”, unde s-a jucat meciul, am ales sa merg cu masina acolo, pornind de la premisa falsa ca un stadion cu 80.000 locuri are si o parcare in care sa-mi gasesc si eu un coltzishor ferit, eventual langa un stalp de iluminat (ca sa nu sparga careva mashina, sunt destui „tembeli” pe la meciuri) – astfel ca am facut o tura completa de „stadion” si impejurimi, fara succes – chiar am fost avertizat la un moment dat sa nu „sar calul”, masinile se parcheaza numai in straturi de cate 3. Singurul loc de parcare pe care l-am gasit, reprezenta o insulta la adresa bunului-simt civic (in sensul ca blocam iesirea din parcare la cel putin alte 300 de masini) si era amplasat intr-o pozitie ingrata, la ditsanta foarte mare de poarta stadionului si la distanta foarte mica de blocul meu, insa nici atat de aproape incat sa parcurg a doua zi dimineata la pas, in graba spre serviciu distanta respectiva.

in fine, in timp ce ma indreptam spre strunga in care era „supt” suvoiul de suporteri mi-am adus aminte ca mi-e cam foame si ca am uitat si sticla de apa minerala in masina. „nu-i nimic, tre sa fie destui pe stadion care sa umble printre randuri cu sanwich-uri calde de vanzare, sucuri, cafea, poate chiar bere?”

ne apropiem cu emotie de stadion, in fluviul de suporteri care flutura steaguri ros-albastre. la poarta aflu ca „peluza 1” unde avem noi bilete, este exact in partea opusa, asa ca facem in viteza un demi-tur de stadion ca sa gasim locurile ne-ocupate. peluza nr. 99, 98, 97…3…2…1 aici e? bun, suntem pipaitzi la intrare, sa nu avem cumva arme, bauturi alcoolice sau tricouri dinamoviste pe dedesubt si gata, am intrat. de intrat am intrat, da’ cum facem sa ajungem la locurile noastre, ca stadionul este arhi-plin, in nici un caz ocupate doar 50.000 de locuri (cum aflasem eu ca a impus FIFA). nu este nici macar loc sa cobori pe trepte, sau sa vezi care sunt randurile si locurile. O conving pe Lavinia ca e bine si aici, pe culoarul de acces, se vede perfect, si in plus, uita-te si tu ca oricum toti stau ridicati in picioare pe scaune… (in timpul asta ma gandeam numai cum imi va zbura falca din loc in momentul cand arat cuiva locurile de pe bilet si-l invit sa se mute)

in 15 minute va incepe meciul, si aud vocea ingrijorata a unui mosulet „mie mi-e frica de mijloc…” Am renuntat deja sa mai caut cu privirea vanzatori ambulanti de hotdogi si suc. Intra in arena gladiatorii, aclamati de publicul care arunca confeti si petarde. Lovitura de incepere si abia mai reusesc sa imi mentin pozitia cu care sunt obisnuit de o viata „cu picioarele pe pamant si capul sus”. Se canta, pe rand pt fiecare jucator stelist cate ceva, pe masura ce atinge mingea, la fel si pentru cei olandeji – la care nu s-a insistat prea mult pe versuri individualizate. Suntem amuzati de urarile pentru jucatorii altor echipe advrese, pentru suporterii lor si pentru mamele suporterilor lor. Steaua incearca sa dea gol si rateaza, sau reuseste sa evite sa dea gol – nu mi-am dat seama. Olandejii au si ei cateva zvacniri. Aud iarasi vocea in background „daaa… mijlocul…” Prima repriza a trecut fara sa-mi dau seama, mai mult parca a durat pauza, cand am realizat de ce e bine totusi sa ai un loc al tau. Cei care stau sus se muta jos, cei care stau jos se muta sus, rotindu-ma in jurul propriei axe, persecutandu-ma de parca ar fi stiut ca-s singurul ne-microbist de acolo. Doi jucatori olandezi cu chef de joc vin mai devreme pe teren si schimba cateva pase vesele, in timp ce aud in jurul meu cum huiduielile se transforma la fiecare in parte in tuse ragusita. Repriza 2: stau chiar la poarta la care „ataca” Steaua asa ca pot sa vad mai bine cum se rateaza. Tot publicul se revolta la un sut peste poarta al uni stelist, taxat imediat complice „moldovean imputzit”. Altul, in schimb, este aclamat cand scoate din fata portii goale mingea care l-a „sarit” pe portarul Carlos. „Mijlocuuuul, baaaa!”. Incep sa ma gandesc la modul in care sa plec inainte de fluierul de final, ca sa nu fiu calcat in picioare pe gradene si la furia colectiva a soferilor din parcare. Mai sunt zece minute. Ne facem loc prin multimea care asteapta cu ochii beliti spre gazon o minune – si iesim. Un murmur printre cei care se indreapta spre masini se transforma in zvon, si apoi in certitudine: ceea ce era de asteptat, s-a intamplat – Steaua a primit gol. Ne venindu-mi sa-mi cred urechilor, aud iarasi „Am spus eu… MIJLOCUL !”

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: