se facea ca eram o oarecare oaie care sarea de pe o silaba pe alta prin versurile melodiei

m-e foameee m-e foameee m-e foameee m-e foameee m-e foameee

m-e fuame? pana acuma n-am mai patit sa-mi aud vreodata atat de explicit gandurile in cap. imi dau castile jos de pe urechi si ma uit in jurul meu in tramvai, incercand sa identific sursa tanguielii. nu a fost greu deloc, figura lui se remarca usor printre cele ale calatorilor. stim cu totii expresia absenta a tuturor pasagerilor din mijloacele de transport in comun: nimeni nu pare a se gandi la nimic. ei bine, acest om are o singura preocupare: foamea. tot corpul pare ca-i este o extensie a unui cap plutitor sclav al unui stomac mereu flamand, mainile atarna balanganindu-se inerte, iar ochii rataciti mai sa-i sara din orbite cand sfasietorul foAAAmeee este zamislit pe gatlejul cascat inspre ceruri, vrad sa-ti sugereze clar ca cu aceeasi nepasare cu care il tratezi tu astazi te va trata si pe tine, cand va veni ziua, doamne-doamne. am citit odata un afis intr-un autobuz: vrei sa nu mai existe cersetori in autobuze? nu le mai da bani. cred cu hotarare ca asta se aplica si la tramvaie. si la troleybuze.

tramvaiul se opreste la un semafor, iar un domn stand picior peste picior il mustra, din suba lui:

- fugi mai d’aci! tie ti-era foame si dimineata!

eliberati de presiunea uriasa, mai toti calatorii izbucnesc in hohote de ras, iar cersetorul are un scurt atac de panica, sarlatania fiindu-i expusa public. am fost dat in vileg! cum se poate? era un trick atat de bun! ca prin minune, expresia de nebunie irecuperabila de pe chip ii dispare, fiind inlocuita de un shuffle ultrarapid cu mimici diverse, trecand de la umilinta la disperare, de la inocenta la dorinta de razbunare. incercand sa-si castige simpatia domnului in suba, ii face complice cu ochiul “hehe stim numai noi, shhht… ce, eu ma bag in treaba la tine sefu?” dar i se raspunde printr-o miscare de lehamite a mainii “fugi mai d’aci”.

- pai DE DIMINEATA m-e foame! si MAINE m-e foame! vine sarbatorile, sa am ce manca! sa am si io de-un salam, de-o paine! ce, eu nu mananc? toata ziua m-e foame! (tramvaiul pleaca)

m-e foameee! m-e foameee! m-e foameee! m-e foameee! m-e foameee!

ce faci

…

… … …

hm cu mine vorbeai?

d’oh

scuze, nu mi-am dat seama

:)

se mai intampla sa fii intr-o camera cu inca cineva,

sa te intrebe ceva, sa raspunzi si in timp ce vorbesti

sa iti dai seama ca cealalta persoana vorbea la telefon,

nu cu tine

a, da

brb

This love of mine turned me in a hooligan

Flower

tocmai discutam in pat cu prietena mea despre bell boy-ul din 4 rooms care este de fapt “oricare dintre noi” prizonier al situatiilor, sclav al conjuncturilor in viata si savuram ultima lingura de iaurt (in adancurile caruia au fost lansate, conform unei retete proprii, boabe de dulceata de visine) cu care ne-am delectat pe parcursul filmului, cand simt in gura ceva care nu pare a fi nici iaurt nici boaba de visina. cred ca este o crenguta de visin – ma duce primul gandul bun. trebuie sa aflu totusi, asa ca il scot incetisor dintre buze. lui gioni ii cade pe jos discursul despre caricaturizarea personajului cand realizeaza ce anume tocmai am extras eu din gura: o unghie. se pare ca este o unghie de om. taiata cu forfecelul cam neglijent: este desprinsa prin tehnica numita franjurire. ne uitam unul la altul intrebatori: ASA iti tai TU unghiile? nu eu! nici eu! ne inspectam fiecare si unul la altul degetele: nici unul nu pare sa-si fi taiat unghiile de curand… in ultimele 4-5 zile, sa spunem. si la maini si la picioare: da – astea-s unghii NE-taiate. pai atunci… cum sa fi aparut unghia IN cofa cu iaurt, de vreme ce iaurtul asta l-am cumparat acu 2-3 zile? STIU! nu sunt decat doua variante. gioni, intuind ce vreau sa spun, sa preface ca nu ma aude. isi aseaza obiectul pe rand la fiecare deget, compara tacuta si preocupata franjurile, marimea si curbura incercand sa vada caruia i-ar fi putut apartine. declam ganditor, cu un deget ridicat: ori unghia era chiar IN iaurt, ori era chiar IN dulceata de visine. adica, ori este de la cine a facut iaurtul, ori de la cine a facut dulceata – spun catre perna cu care gioni si-a acoperit ochii si-si infunda exclamatiile ingrozite “nu pot sa creeed! nu pofffa cred!” SAU… saaau mai este o posibilitate: unghiuta a ramas printre asternuturi de la unul dintre noi care (nu conteaza care dintre noi este vinovatul, o linistesc, pentru ca facea nununu, eu nu, nu eu!) unul dintre noi deci, care ultima oara cand si-a taiat unghiile nu a observat cum o unghiuta a zburat din clestisor prin camera (stii cum zboara those little motherfuckers – dar nu avea cum sa sara in cutia cu iaurt pentru ca iaurtul nu era inca cumparat) a zburat prin camera pe aici prin asternut si acuma in timp ce ne-am uitat noi la film cat ne-am tot foit cine dracu’ stie cum naiba, a cazut in cofa pe care o tineam aici langa noi. “da! da! asa s-a intamplat! sigur asa s-a intamplat!” imi spune ea cu ochii umezi. “parca imi aduc aminte ca mi-am taiat unghiile in pat”, continua plina de speranta. ca sa intaresc si eu aceasta ipoteza, imi declar neincrederea in faptul ca unghiuta era de la bun inceput in cofa, de vreme ce am gasit-o fix la ultima gura. adica what the fuck… ce fel de coincidenta e asta? mai ales ca eu tocmai ma gandisem ca m-am saturat, dar totusi n-am rezistat si-am mai umplut ca prostu’ asa cum s-a putut o ultima lingura, razuind pe peretii si fundul cofei de 500g… probabil a aterizat cumva acolo chiar la sfarsit de pe undeva. oricum, conteaza ca e A NOASTRA, zic eu stiind sigur ca nu avem niciunul dintre noi stilul ala de taiat unghii.

am fost la doctor şi mi-a ieşit la analize că am boala linsului de foi de dafin din zacuscă

(dintr-o gaură în alta)

ca la biliard

de iţi era mai bine ca înainte în burtă la mă-ta nimeni nu poate să ştie

plonjezi în viaţa asta orb ca-ntr-o groapă fără fund, dar pân’ la urmă-i dai de capăt:

are doar doi metri adâncime. ajungi deci înapoi în gaură! acolo în pămant

aşa-i în tenis

(de colo, colo)

dincolo venim? încotrunde ne ducem?

TOT ACOLO

când te naşti te trage moaşa afară dintr-o pizdă. ciudat lucru:

nimeni nu te-a vazut intrând… iar când mori te conduc cu toţii.

deşi nu mai revii, nici nu mai pleci niciunde, in groapă tu rămâi

P.S.

Folosirea prezervativului nu are ca efect doar diminuarea senzaţiilor din zona dragostei de tip cărnos, ci este şi un crunt  inhibator pentru piaţa de coşciuge. Prezervativele sunt moartea pasiunii, dar şi sicrie de jucărie pentru spermatozoizi reeezultă căăă latexul împiedică moartea să apară!!! am cauciuc, am cauciuc, de mortalitate mă doare-n cuc

am in mana o mica carte rosie aparuta la editura nemira, cu titlul mai sus mentionat, care-l are ca autor pe mircea geoana. de prisos sa imi exprim parerea ca nu a scris-o dumnealui: eu cred ca nici macar nu a citit-o.

(prima strofa)

tot foind şi răzfoind

frunzărind şi desfrunzind

nici primele pagini nici ultimele file,

nici de la coadă la capăt,

nici de la fund la cap

nici doar de sub capac,

(strofa doi)

am crăcit larg

decât mijlocul unei reviste

acel bine ştiut loc din care

se revarsă în falduri biciclopice

pornocenterfolduri telescopice

celulite photoshopate si ugere silicontate,

din oricare alte reviste de reviste

care pe care se pretind nici mai mult nici mai putin

mult mai mult decât simple reviste de revistă

(pula mea, ce m-am mai lungit si-am sarit din ritm… strofa trei)

dar

acolo

ascuns după decât 50 de file

între două jumătăţi de revistă

am descoperit eternul secret:

miezul feminităţii

sfârcul erect 

Articolul despre sâni

(pag. 50-51)

a spune ”Mare e grădina Ta, Doamne!”

e ca şi cum ai încerca să vinzi

castraveţi grădinarului

găinaţ găinarului şi

balegă grăjdarului