o zi de căcat

incepe dimineaţa in care nu mai am hârtie şi mă ridic de pe veceu

sau atunci când intru şi nu găsesc nici un comment pe blogul meu

doliu

mult mai trist decat pentru moartea lui MJ sunt din cauza disparititei Yahoo 360. e ca si cum mi-as fi pierdut certificatul de nastere. daca ati avea vocabularul necesar, m-ati acuza de paseism.

yahoo 360. cronica unei morti anuntate

intr-un acces nostalgic am intrat pe pagina mea de yahoo 360 ca sa o (pri)veghez acum, cand mai sunt doar 5 zile, 6 ore, 35 minute, 34 secunde pana la sufocarea ei cu perna de catre corporatie. pe unul din blogurile prietene am gasit un comentariu foarte inteligent si amuzant, abia la final am (re)descoperit ca este al meu :)

“Neanderthalienii sunt ei prietenosi, sau sunt ei canibali…?” by Tanarul T

(intrebare retrorica, nu va scremeti mintile degeaba. iata commentul meu:)

demult pe vremea cand femeile si barbatii erau atat de rari pe suparfata Pamantului incat se plictisisera sa si-o tot puna intre ei la nesfarsit, intr-o mica pestera din munti isi ducea lupta pentru supravietuire si perpetuare un mic grup de neanderthalieni, compus din 3 masculi si 5 femele. Ne coboram atentia aspupra lor intr-o buna zi pe inserat la bataia de dupa prada de vanatoare, cand Tanarul Neanderthalian T (sa-i spunem) nu s-a ales, fiind mai pirpiriu si timid, decat cu un fragment de tibie de raton preistoric, caruia tocmai ii sugea maduva, cand a realizat ca sufland in el, poate produce anumite sunete placute urechii… A dezvoltat rapid o tema jucausha, apoi a improvizat putin, in final revenind la tema initiala. Toti cei adunati in jurul focului il priveau uimiti, era prima data cand se afirma intr-un fel. Jenat, a baigiut ceva de genul “acustica nu e buna aici”, dar vazand ca specimenele feminine se aduna cerc in jurul lui, a compus imediat o melodie sfasietoare de dragoste, de mare impact, datorita gamei minore, obtinuta printr-un nou orificiu in os. Acea seara magica l-a transformat pe loc in alintatul pesterei, primind mereu partile cele mai bune din vanat, locul cel mai ferit din caverna, precum si producerea unei mari schimbari in viata sexuala, pana atunci inexistenta. Tocmai acest lucru i-a facut pe ceilalti 2 invidiosi membri masculini ai cetei sa puna la cale un plan marsav, vazand cata popularitate castiga acest pletos boem din cauza caruia femeile nu le mai cedeaza decat cu forta. Astfel, s-a initiat operatiunea “Perpetuarea Propriilor date Genetice scuza Mijloacele”: dis de dimineata cei doi au imbracat niste costume ciudate de pinguin si au trezit intregul grup asurzindu-i cu niste menueturi absolut anacronice. Singurul efect a fost ca, dand dovada de un curaj de neimaginat, una din femelele care stateau incolacite in jurul lui T a aruncat chiar in capul Sefului de Ceata o roshie montana preistorica. Asemena afront nu se mai pomenise niciodata, asa ca Sefu’, cum i se spunea, a dat drumul din pieptul sau paros unui raget de disperare care a inundat toate vaile si coclaurii, zguduind roua de pe ramurele intr-un ecou repetat parca la infinit, care prevstea ceva ingrozitor “OOOOO-ooooo-fffff, viata meaaaaa…”

Aceasta fost povestea scurtei cariere muzicale a Neanderthalianului Tanarul T, o victima a invidiei si lipsei de “fair-play” din show-biz-ul preistoric, care pana la urma, asemenea lui, nu a avut viata lunga in formula polifonica, cu cei 2 solisti autoproclamati “regi ai cavernelor”. Mostenirea Tanarului T ramane insa marturie de necontestat asupra aparitiei primelor forme de creatie muzicala, a primelor incercari de teoretizare si clasificare a formelor muzicale, precum si primelor notatii muzicale, datorate, ce-i drept, celor 2 rivali ai sai, Sanglieri si Cochon.

Flautul Neanderthalian, de [idiot], Tuesday March 7, 2006 – 03:18pm (EET)

cri cri cri

in calitate de [idiot] am avut privilegiul si rara exclusivitate de a fi primul care il intervieveaza pe muzicianul [idiot], pe care l-am prins cu cateva momente inaintea PRIMULUI sau concert concret.

(rock starul isi face aparitia infasurat intr-un un prosop alb, balansandu-se pe Wes Montgomery din Winamp, se imbraca cu o camasa Kenvelo, insfaca un baton de Twix, trece printr-un voal de Obsession Night (for MEN), aprinde un Camel Natural Flavor si, strangand ramasitele de la masa de dinainte de dus – parjoale si salata de vinete, glasuieste:)

- gata cu vorba: trecem la fapte!

nu am net la job

printscreen

Cand eram mic imediat dupa ce am dat ochii cu lumea am vrut sa fiu acel care va curata pamantul de oameni urati, dar mi-am dat seama ca as fi prost sa fac asta, nu oamenii urati sunt problema, ci oamenii prosti. Am vrut atunci sa fiu acel care sa curete pamantul de oamenii prosti, dar mi-am dat seama ca as fi rau sa fac asta, nu oamenii prosti sunt problema, ci oamenii rai. Am vrut atunci sa fiu acel care sa curete pamantul de oamenii rai, dar mi-am dat seama ca as avea o mare problema sa fac asta, nu oamenii rai sunt problema, ci oamenii care care cred ca problema lor sunt alti oameni. Am vrut atunci sa fiu acel care sa curete pamantul de oamenii care au probleme din cauza altor oameni, dar mi-am dat seama ca mai bine ma schimb eu.

prima trupa care mi-am copiat-o pe calculatorul de la birou este snails

primul program instalat este mereu windows commander. din control panel am setat visual effects la zero, inspre best performance. am tuflit la windows black theme (scris alb pe fond negru – arata foarte hakeristic desi eu sunt un noob)

primele provizii cu care am dotat frigiderul de la birou au fost lapte & cookies

dupa cateva zile in care ne avand altceva sa mi se dea sa lucrez am facut acea munca – aboslut necesara dar injositoare pentru un arhitect – care se cheama “intocmirea documentatiei de autorizare constructie” adica impaturirea, perforarea si indosarierea a foarte multe planse (li se mai spune piese) partea scriii-sa si partea desenaaa-ta de arhitectura, rezistenta in 7 exemplare (2 DTAC + 5 PTH) am capatat o experienta care cred ca acum ma face numai bun sa ma angajez la fabrica milka unde voi arunca in strada marmotele alea care scapa fire de par in ciocolata cand o impacheteaza in staniol cu labele lor blanoase!

primul proiect pe care l-am primit in lucru este SPITAL si am desenat (a)sistat de calculator primele linii (firma nu are licenta pe archiCAD, autoCAD ci doar pe bricsCAD – un fel de adidas care arata exact ca un adidas si pe el scrie adibas iar singurile detalii care-i tradeaza originea non-nobila sunt faptul ca se rupe de la prima purtare si ca pute)

este prima si singura firma care m-a contactat telefonic, iar eu ca sa imi ucid emotiile in ziua interviului (vinerea trecuta) m-am uitat pe yu tiub la clipuri mathcore si am ascultat ratm. eram trezit din somn si am aiuzit gresit numele firmei ca fiind “satyricon” ma intrebam oare unde ma duc, astia vor sa ma futa in cur oare? in timp ce ma imbracam prezentabil ca sa “o dau bine” la prima impresie, in hanorac si tenisi. buna ziua, am venit pentru interviu. a, asteptati aici o clipa. pentru ce post? arhitect. aaa, luati loc. multumesc, va fut. aaaadica, o si sug. daca e nevoie. uf, mereu le incurc! firma nu se numeste satyiricon nici spiritron nici spresomn ci ceva care rimeaza cu toate astea la un loc. oricum, am putut citi fericirea pe figurile lor brazdate de criza cand le-am comunicat ca pot sa incep lucrul cat mai repede, de luni dimineata.

una din secretarele firmei seamana perfect cu prietena mea – aceeasi freza, acelasi profil, aceeasi gura, aceeasi inaltime. doar ca e dubla. asta inseamna ca e de doua ori mai buna? oricum, ii lipseste simtul umorului. si acel licar copilaresc/smecheresc din privire pe care il are prietena mea. si se imbraca ca o secretara.

iata ca dupa prima saptamana conducerea a hotarat ca de simpatic de sunt imi va inmana si o prima de paste cu care sa pot pleca in vacanta. noaptea asta, la ora 2 plec inspre tg. ocna, la festivalul cioca rocka de la casa cioca. ma asteapta un loc cu vegetatie densa si un dulap de muzica de care ascultam pe vremurile in care beam nu munceam.

m-am cam saturat de blog, in forma asta de pe wordpress. cred ca se apropie momentul in care imi voi deschide pagina proprie, net sau com sau poate (desi mi-e scarba) ro. de ce in loc de dubluve dubluve dubluve nu se zice tripludubluve sau mai scurt sixtupluve?

bonus: aruncati un ochi aici, daca sunteti in cautare de tripuri in natura.

13 aprilie

ziua asta a avut dintotdeauna in capu meu o contatie mai nefasta decat 1 aprilie, e in mod clar cea mai odioasa data din intreg calendarul. azi a fost prima mea zi de munca la noul birou. la sfarsitul programului, exact cand ma felicitam pentru giobul gasit, am aflat ca de fapt se lucreaza si sambata.

filmu cu parjoale

am aflat si eu: shcenografu nu e ala care scrie shcenariu, ala e shcenaristu. shcenografu e ala care (cu studii in afara romaniei sau fara) dezaranjeaza obiectelele prin decor in asa fel incat o macelarie sa nu para atelier de tamplarie ci studio de pictor. doar un inger cu pula e mai tare decat un scenograf arhitect care e mai tare ca un dizainer arhitect care e mai tare decat un dizainer scenograf care e mai tare decat un cacat pe bat pe un cacat pe doua bete. (vorba lui viol EL : “asta e un monument, e un adevarat banc de arhitect!”) aaasta e! adevarata vocatie de scriitor inca este dominata de iluzoriul “eu” cu eterna menire de arhitect care s-a lasat sedus in monotone frecvente de un oarecare talent la desen de altminteri genial.

peticele

- te rog rumos cumpara-mi si mie un pachet de tigari

- pai, da-mi banii

- care parte din “te rog frumos” nu ai inteles-o?

gelozie pe un univers paralel

1. simturile umane sunt imperfecte

2. vazul este unul din simturile umane

3. eu daca vad cu ochii mei ca esti fidela, inseamna ca de fapt esti in-fidela?

mama natura e denaturata

toarna copiii pe banda rulanta

la unii de da colti la altii le da ghiare

la altii le da ghimpi la altii 3 pcioare

la om se presupune ca i-a fost dat gandul

si pana la urma ne inghite pe toti pamantul

stadiile acceptarii anonimitatii

1. am probleme cu bautura.

2. bautura are probleme cu mine.

3. bauturile au probleme intre ele.

daca dumnezeu l-a facut pe om

dupa chipul si asemanarea sa,

atunci de ce exista diavoli cu fata umana?

R: pentru ca diavolul este mai atotputernic decat dumnezeu.

despre X:

e prost! dar daca te duci la el si-i spui asta in fata,

devine suspicios:

“bai, da’ tu cum de ma cunosti atat de bine?”

romanii sunt exact asa ca in bancul ala in care nici macar nu trebuiau paziti in timp ce fierbeau in cazanul iadului, pentru ca se trageau unul pe altul la fund. prostii ca sa te doboare te coboara la nivelul lor, si abia atunci te lovesc. ti se reteaza gleznele cu o secera. daca incerci sa mergi in cioturile picioarelor, ti se amputeaza cu drujba. daca te impingi de la mijloc in brate, ti se reteaza cu sabia ninja bratele. daca te tarasti in trunchi, ti se taie gatul. si atunci cand ramane doar capul din tine, joaca fotbal cu el. asta suntem noi, niste capete care gandesc dar se joaca altii de-a tzontzoroiu cu ele.

trecutul se sterge

si viitorul se scrie

sunt doar doua intrebuintari

pentru un petec de hartie.

darea de sama

mama lui mama lui mama lui mama lui mama lui mama mea:

- cum e nepoate? ce faci?

eu:

- bine multumesc stra-stra-stra-stra bunico.

mama lui mama lui mama lui mama lui mama lui mama:

- ce faci cu viata ta?

eu:

- scriu bloguri.

mama lui mama lui mama lui mama lui mama lui mama:

- hait! asta ce mai e nepoate?

eu:

- adica postez (nu postesc) pe internet diverse texte.

mama lui mama lui mama lui mama lui mama lui mama:

- a, bine nepoate.

eu:

- am iesit pe locul 58 intr-un clasament.

mama lui mama lui mama lui mama lui mama lui mama:

- a, bine nepoate. bine ca nu esti primul.

(se aude vocea vreunui alt stramos)

tata lui mama lui bunicu lui bunica lui strabunicu lui strabunica:

- eu cine dracu mai sunt?

muie paler

in drum spre iasi dinspre bucuresti am oprit la o prietena in focsani si ar fi trebuit sa ma hodinesc noaptea asta insa se pare ca cele doua cani de cacao cu apa pe care le-am baut ieri au avut un puternic efect cu care nu sunt obisnuit, si anume m-am trezit deodata hiper-destept (in sensul de intelect 0% dar agitatie fizica extrema si ganduri bulucite de-a valma in capatana = insomnie) in asa hal incat desi am stat cam 3 ore cu ochii inchisi, nu am putut sa adorm absolut defel. am facut febra musculara cat m-am rasucit si m-am foit pe toate partile in pat asa ca pana la urma am renuntat la somn si mi-am tarat picioarele impleticindu-se cu globii ochiulari care atarna pana la brau in bucatarie, unde m-am delectat cu o ciocolata calda si un pachet de camel. am luat laptopul in brate, click pe playlistul “obsession” si am inceput sa scriu un eseu despre corectiile optice pana m-am plictisit chiar si eu insumi de cat de destept par a fi, asa ca am dat save & close.

ZBANG!