Carmen

Cateodata cand ma cac imi aduc aminte de intamplarea asta:

Eram prin clasa intai si am mers la o vecina de bloc, Carmen, sa ne jucam. Nu era neaparat frumusica dar zvelta si zvapaiata. Avea parul lung pana la fund si brun. Pe frate-su mai mic il chema Marius si inca nu putea sa-l pronunte pe „r”. In plus, era balbait. Era si el prin casa. Imi aduc aminte cum Carmen m-a chemat sa-mi arate cum face ea pipi. Stateam stingherit in cadrul usii de la baie si ma uitam dintr-o parte cu ochii holbati la ea cum se arcuieste deasupra veceului. Cum sa va explic, se tinea de colac cu mainile pe la spate si tot corpul era cambrat, sprijinindu-se doar pe varfurile degetelor de la picioarele lipite. Fustita si-o trasese in sus pe talie peste tricouas. Bine, mai vazusem eu pasarici pana atunci, dar niciodata in prezentarea asta. nu era deloc o situatie gen “arata-mi-o ca sa ti-o arat”, Carmen mi se expunea fara sa-mi ceara nimic in schimb, doar pentru placerea curiozitatea mea, intr-un mod atat de spectaculos cum n-am vazut nici pana azi in vreun playboy. Nu era niciun fel de graba ca ne-ar prinde cineva, nu era nimic pe ascuns, nu era nimic rusinos. Pur si simplu isi tot ridica si cobora fundul prin gaura colacului, uitandu-se la mine. Atunci mi-am dat seama ca eu, de fiecare data cand ma asez pe colacul veceului stau cumva chircit, probabil o reminiscenta a perioadei de cand eram atat de mic incat trebuia sa am grija unde imi asez centrul de greutate ca sa nu cad in olita. De atunci inainte, am inceput sa ma cac cu demnitate.

#6 Povestirile de tot Căcatul ale lui Botezatu

aud vocea Oanei: Stefaaan! aud vocea lui Cosmin: Steeefan! parca a disparut! iarasi Oana: Stefan, unde esti? ii si vad acum orbecaind prin gradina, luminand cu telefoanele, dar nu pot deloc sa le raspund. sunt mut de beat. stau ghemuit langa coltul casei cu capul in maini si aud vocile si pasii cum se tot muta in jurul meu. sunt chiar panicati, as putea spune. Steeefan! aaalooo? unde-o fi asta bai frate? acum sunt foarte aproape, chiar langa mine. o mana calda ma cuprinde dintr-o parte pe dupa umeri si o voce deodata linistita: Stefan, ce faci, aici erai. de ce stai singurel? aici este, l-am gasit. din dreapta Cosmin, mangaindu-ma pe spate: Stefan, ce faci mai? ti-e rau? si amandoi in cor, imbratisandu-ma: Steeefaaan ce bine ca te-am gasit. abia reusesc sa-mi misc limba in gura si articulez in leganatul lor molcom:

aici, aici eram. ma bucur si eu ca m-ati gasit dar acuma ma lasati in pula mea sa ma cac?

#5 Povestirile de tot Cacatu ale lui Botezatu

 

şaişcinci,şaptesuteşaişcinci!

nu te-ai plictisit, băăă?

nţ’t.

da’ nu ne mai plictisi pe NOI!

<>

întâmplări de speriat cei mici

<>

O data cand eram mic am vrut sa vad ce se intampla si am bagat ambele lame ale foarfecii in priza. dupa un bubuit puternic venit de undeva din interiorul peretelui, am fost aruncat cativa metri de o forta providentiala care m-a eliberat din capcana curentului electric. nu am ramas cu sechele.

<>

Alta data cand eram si mai mic (pe vremea cand inca nici nu se instaurase inca in mine samanta „fricii de intuneric”… sau nici macar NOTIUNEA de intuneric) am vrut sa vad ce se ascunde in beci si am incercat sa cobor cele 13 trepte ale scarii verticale (nu prezentam nici frica de inaltime, nici de aventura) insa dupa ce le-am parcurs pe toate cu poponeata, m-am trezit pe pardoseala rece a beciului. singur. si cum atunci cand esti singur nu are rost sa vorbesti, am tacut. dupa ce am fost cautat intr-o disperare de mama si tata, bunicul si bunica, mari si mici, am fost descoperit de strabunica din ştirbăţ din intamplare dupa cateva ore, meditand in tacere cu capul spart si cu pampersii uzi. se pare ca nu eram nici claustrofob pe vremea aia. o data ce panica a trecut, am rasuflat usurati cu totii si reuniunea de familie de la casa bunicilor din roman a continuat vesela. nu am ramas cu sechele.

<>

De curand, in timp ce spalam vasele, m-am aplecat sa arunc in cosul de gunoi de sub chiuveta resturile dintr-o farfurie. deodata, am avut surpriza sa simt sub ochiul stang prezenta unui corp strain, rece. m-am retras instantaneu si am privit ingrozit lama unui cutit de uns unt care iesea vertical din cana pentru tacamuri. m-am repezit cu privirea mono pana la oglinda unde mi-am belit globul ocular pe toate partile in cautarea celei mai mici fisuri. nu am ramas cu sechele.

<>

O data, cand eram mic, ma intorceam cu vacile de pe deal. chiar daca eram baiatul venit de „la oras” eram totusi cel mai murdar din satul ştirbăţ. ma provocau toti sa le torn injuraturi porcoase invatate in cartierul tătăraşi din iaşi, iar ei, oameni cuviinciosi si cu frica lui dumnezeu, ma invatau injuraturi cu cuvinte din biblie: parastasu’ si cristelnita matii! crucea lu tactu! anafura si paraclisu’! mda… dupa cum spuneam, veneam cu vacile de la pascut. vacile lui nea’ Eugen. nu prea eram eu de mare folos, pentru ca de fiecare data vacile stiau perfect drumul spre casa, iar eu mergeam in urma lor agitand o nuia verde, ca sa para ca nu-s chiar compet inutil. se pare ca expresia ca „se uita ca vitelul la poarta noua” are un sambure de adevar, de vreme ce la un moment dat cele 2 vaci s-au oprit brusc: unchiul Eugen impreuna cu cei doi fii tocmai vopseau gardul metalic, iar portile erau larg deschise, expunand batatura intr-un mod cu totul si cu totul nou privirilor celor doua copitate incornorate, care au ramas intepenite locului. eu tocmai intorsesem in urma capul sa admir distanta uriasa pe care o parcursesem pilotand vitele si tocmai voiam sa strig mandru inspre nea’ Eugen ca „aaam aaajuuuns neaaa Eugeeeneee!”, numai ca intorcandu-ma brusc inainte… m-am trezit cu toata fata cufundata in ceva frapant de moale, cald si umed in acelasi timp (cu mirosul ma obisnuisem de pe drum) care parea nimic altceva decat (ce gand ingrozitor!) …posteriorul vacii! m-am inrosit instantaneu pana in varful urechilor la auzul, de acolo din fund, a rasului intregii ulite! atat de brusc mi-a fost saltul de sub coada incat cizmele mari de cauciuc au ramas infipte in noroiul cleios! nu am ramas cu sechele.

<>

ati urmarit: „Povestirile de tot Cacatul ale lui Botezatu”, part 5 (parca)

<>

P.S. exact cand sa inchid calculatorul si sa plec, o senzatie de disconfort mi-a s

emnalat ca sosetele mi-s adunate pe picioare in capatul tenisilor, asa ca intr-o graba specifica a Omului Secolului 21, m-am hotarat sa le trag pe cat posibil fara sa mai dau jos tenisii din picioare. zis si facut! la piciorul stang a mers, insa la cel drept am avut ghinion. prrrrrrrrrrrr! si am ramas in mana cu capatul superior al sosetei, cu un parait sfasietor separat de restul trupului sau. acum sunt nevoit sa dau totusi jos tenisul, numai ca sa nu merg cu acest guleras flausat pe glezna! nu am ramas cu sechele.

<>

pam-pam!

#4 Povestirile de tot Cacatu ale lui Botezatu

 

un dejt in cur

„#patru din ciclul „Povestirile de tot Cacatu ale lui Botezatu”

locatie: Vara lui 1997 (bun an!), Vama Veche

personaje si descrierea personajelor: Omul Pulă & cei 2 frati Hozoi.

Fratii Hozoi: desi asemanarile fizice dintre ei sunt coplesitoare (amândoi au claie de păr brunet si creţ, amândoi fizicieni, amândoi zdrahoni si sexy, amândoi râgâie, amândoi beţi, amândoi hăhăie), un ochi fin ca al meu poate sa distinga cateva elemente divergente: in primul rand, Hozoiul este de doua tipuri: Hozoi CU ochelari si Hozoi FARA ochelari. Plecand de la aspectul acesta, se identifica si bifeaza mai multe detalii: cel cu ochelari este mai atletic, in vreme ce celalalt este mai degraba rotofei; de aici usor se poate eticheta fiecare Gourmet sau Gourmand. bonus, va mai dau pe tava faptul ca unul dintre ei prefera bancurile subtile, inteligente iar celalalt bancurile sanatoase si extrem de dure.

cat despre Omul Pulă, nu cred ca trebuie sa insist prea mult cu descrierea personalitatii domniei-sale. nu este nimeni altul decat [idiot]-ul vostru de toate zilele, bineinteles pe vremea aia mult mai idiot, mai „verde” si la fel de (?) hippie. doar ca avea alt nume…

ilustratie muzicala: „Mr. Limousine Drirver” – Grand Funk Railroad

…cam ce poate face un student la Arhitectura in Vama Veche?… bea ca porcu! (mai ales in compania unor asa bravi eroi ai Podgoriilor Moldovenesti cum sunt Fratii Hozoi, cu ochelari sau fara) Dupa un epopeic periplu in zig-zag prin toate crasmele din Vama si dupa un scurt numar de striptease la stalpul imbracat in stuf de la una din terase, am hotarat tustrei ca suntem prea beti si ca tre sa o taiem in 2 Mai, la culcare. Ca niste domni care se respecta, ne-am asezat in statia pentru microbuze in asteptarea unei masini care se ne transporte trupurile cale de 7 milioane de milimetri si ceva care ne despart de cort.

totul e ok, am dormit cateva zeci de minute si am aflat cu surprindere ca asteptam degeaba, nu exista nici o cursa la 3 jumatate noaptea. si cum cel mai productiv mod de a iesi dintr-un necaz este sa faci haz de necaz, am initiat programul „Za Hozoi Style”. Foaaarte inteligent ni s-a parut felul in care faceam autostop la masinile invizibile care se perindau prin fata noastra… se pare ca acesti Bolizi carand turistii bulgari păliţi in masă, deodată in mijlocul noptii, de dragoste pentru ţara noastra (in general) si pentru Litoralul Romanesc (in particular) nu aveau simtul umorului chiar deloc, de vreme ce nu s-au lasat sensibilizati de incercarile noastre de a le atrage atentia in fel si chip. Chiar in timp ce prestam un zdrobitor numar de balet pe mijlocul soselei, am fost intrerupt cu o miscare a lehamite de catre Hozoiul fara ochelari, in al carui timbru vocal se citea mahnirea:

– bine mai Omule Pulă, dar deja te repeti! dansuri senzuale am mai vazut la tine seara asta… crezi ca asa ceva merge la brutele astea cu ceafa groasa? pe astia trebuie sa-i cuceresti cu ceva mult mai direct, mai apropiat de insensibilitatea lor, de imprevizibilul Om Pulă care zace in fiecare dintre noi!

zicand acestea, s-a asezat cracit de o parte si de alta a liniei intrerupte din axul drumului si si-a dat blugii Lee jos, scotand la iveala cea mai creola si mai minunata pereche de buci cu par cret care a existat vreodata pe lume! La Luna Plina te puteai uita dar la ele ba! Universul intreg parca a intepenit putin in loc la ivirea lor. La revelatia unui asa cadru – cu bucile frematand pe fundalul cerului instelat al Bulgariei, acompaniate din noapte de muzica greierasilor – am simtit nevoia sa recunsc ca sunt FOARTE aproape de Adevarul Absolut. Simteam un imbold irezistibil de a ma lasa prada noilor instincte pe care le descopeream traind in mine, iar greierasii imi tot zornaiau infernal prin creier. Asa ca… asemenea Cavalerilor Cruciati care la Chemarea Divina raspundeau ridicand razboinic lancea pentru lupta, am izbucnit intr-un raget dement, facandu-l pe Hozoiul mic sa intepeneasca stupefiat in aceea pozitie incomoda. Cu degetul aratator de la Mana Dreptatii tintuit amenintator catre stele, am galopat vijelios de-a lungul glorioasei linii albe a soselei inspre tinta care ma astepta neputincioasa. Nu mi-am pus nici o clipa intrebarea „De ce?” sau „Ce vreau sa fac” – stiam doar ca sunt manat de o vointa mult superioara mie, asa ca… in clipa cand am ajuns chiar in dreptul bucilor care implorau cerurile la indurare, nu am pregetat nici o clipa (si nici nu am avut timp) si mi-am dus la capat misiunea: am INFIPT victorios degetul in Curul Hozoian, ca pe un stindard al Cauzei!

Cateva secunde am ramas amandoi ganditori in aceasta ipostaza ce-i drept ciudata (Hozoiu’ in patru labe pe mijlocul soselei, cu marcajul intrerupt trecandu-i printre buci si cu degetul Omului Pulă infipt chiar in cur, iar eu revenindu-mi incet-incet la realitate, mirandu-ma cum de a intrat atat de usor, si chiar pana la capat, nu se mai vede absolut nimic din deget, parca NU AR EXISTA! Incercam sa-mi aduc aminte cu CE anume seamana tactil aceasta zona moale, cleioasa si fierbinte in care am invadat cu atat de mult aplomb…) greierasii zumzaiau, Hozoiul cel cu ochelari, la cativa pasi, se tot ineca incercand sa inceapa sa rada, iar un grup de tineri roacheri se faceau ca nu au vazut nimic. Am profitat de impas si cu o atenta miscare liniara am extras degetul si am constatat ca poti iesi pana si din cur cu fata curata, totusi m-am indepartat spasit in cautarea unor frunze. greierasii zumzaiau, si a fost prilejul sa se tot faca bancuri proste pe seama mea: ba ca acum am in sfarsit pe oricine la degetul mic, ba ca ala e degetul pe care o sa-mi pun verigheta intr-o buna zi, ba ca parca eram Jedi cu sabie laser, ba ca fac la urma urmei „bancuri bune, nu chestii supte din deget”, ba ca eu reusesc sa fiu gay fara sa misc un deget, ba ca Oamenii Pulă se numara pe un deget…

(…si tot asa)

A, in poza e Omu’ Pulă si Un Hozoi. (2 copii frumosi si destepti care dadeau bac-ul impreuna, prin ’95)

#3 Povestirile de tot Cacatu ale lui Botezatu

…a doua oara in vama veche

In vara lui 1997 am avut de lucru la un maret proiect „reconsiderare functionala pentru imobil P+5 beneficiar: S.A. Siretul Pascani” astfel incat imediat dupa ce am predat dosarul de arhitectura, am zbughit-o la mare zglobiu, cu cei 6 milioane primiti in mana. nu mai bat apa-n piua cu „ce bani erau astia atunci”, nici ca pana in vara respectiva/chiar si dupa plecam lejer la mare de fiecare data chiar cu o suma de 10 ori mai mica in buzunar. in vama veche erau cred 60 de corturi in total, iar eu cu prietena mea de atunci (din anul 2 pana in anul 5 de facultate), Dana, timp de 2 saptamani ne-am delectat zilnic cu cate 10 sticle de vin Murfatlar din colectia Grigorescu, in timp ce ne lafaiam pe plaja nuzi. aaah, ce vremuri… de oriunde stateam la masa nu era nici macar in raza vizuala urmatoarea terasa cea mai apropiata (nu ca zi, cand esti asaltat fonic din 360 de grade de 360 feluri diferite de muzica). nu conta ca in halba iti mai pica din cand in cand cate un gandac negru, nici ca nu prea gaseai un loc decent sa iti faci nevoile (la un moment dat m-am imbatat asa de tare incat m-am cacat inainte de rasarit in mare… si tot incercam zadarnic sa ma sterg la cur cu hartia igienica pe sub apa). important era ca ma simteam absolut liber. (ce senzatie confortabila cand ai atatia bani la tine!)

„hai, bai, sepultura in vama veche?” m-a durut. am avut o mare mahnire cand cineva de pe terasa unde il rugasem pe barman sa puna o caseta de-a mea, a apasat apasat pe butonul „eject”. probabil ca avea dreptate, e prea de tot sa iti taie careva cheful de dimineata cu „drujba”. nu am mai ascultat sepultura de prin primele clase de liceu si nu pot sa zic ca mor de dragul lor, totusi, era caseta mea preferata, care mai avea multe de oferit. intr-o noapte inregistrasem de la televizor, prin cablu, pe o caseta de 90 minute, tot ce era difuzat pe viva, mtv si alte posturi cu muzica de atunci. credeti sau nu, dar a iesit un playlist foarte coerent (armonie prin contrast) pe care l-am ascultat ani la rand (de curand am cautat piesele si l-am „restaurat” in formnat mp3). chiar si „jingle”-urile MTV si fragmentele din reclame dadeau bine, fluidizand discursul sonor. dupa ce am inserat ulterior pe alocuri (intre piese, erau cateva momente suparatoare in care butonam la telecomanda sarind de la un post la altul in cautare de „ceva bun”) cateva alte piese, de exemplu Aphrodite’s Child, Placebo si intro-ul de la „20th century boy” (power-play-ul), compilatia a devenit chiar o „poveste” (mintile ascultatorilor sunt terorizate, tot asteptand piesa sa inceapa, dar asta se intampla abia la final) iat-o:

 

MTV cryme

side A:
01 – Beck – MTV Makes Me Wanna Smoke Crack
02 – T REX – 20 th Century Boy (intro)
03 – Corrosion of Conformity – Albatross
04 – T REX – 20 th Century Boy (intro)
05 – Sepultura – Roots Bloody Roots
06 – Jesus Christ Superstar – Trial before Pilate
07 – APHRODITE’S CHILD – You Always Stand In My Way
08 – Jesus Christ Superstar – the 39 Lashes
09 – Edwin Collins – A Girl Like You
10 – APHRODITE’S CHILD – Babylon
11 – Jesus Christ Superstar – Overture
12 – The Allman Brothers Band – Ramblin’ Man
13 – Lynyrd Skynyrd – Sweet Home Alabama
14 – Beavis and Butthead – Theme song
15 – M People – Moving on up
16 – Mr. Ed Jumps The gun – Don’t Ha Ha
17 – Breeders – Cannonball
18 – Cranberries – Salvation
19 – Alain Souchon – J’ai dix ans
20 – Simply Red – Something got me started
21 – H-Blockx – Move
22 – Mark Snow – X-Files Theme
23 – Adam Clayton & Larry Mullen – Theme From Mission Impossible

side B:
24 – Beck – Where It’s At
25 – Beavis and Butthead Song
26 – John Spencer Blues Explosion, Beck & Mike D – Flava
27 – Suede – The Drowners
28 – No Doubt – I’m Just A Girl
29 – Gary Young – Plant Man
30 – Nirvana – Sliver
31 – Beavis and Butthead Theme
32 – Slayer – I Hate You
33 – T REX – 20 th Century Boy (intro)
34 – Metallica – Until It Sleeps
35 – Trouble – Memory’s Garden
36 – T REX – 20 th Century Boy (intro)
37 – Type O Negative – Black No 1
38 – Alanis Morissette – You Oughta Know
39 – T REX – 20 th Century Boy (intro)
40 – Sheryl Crow – Change
41 – Steelers Wheel – Stuck In The Middle With You
42 – PLACEBO – 20th Century Boy

 

 

…dar sa revenim la cacaturile mele:

„#3 din ciclul „Povestirile de tot Cacatu ale lui Botezatu”
…sedeam tihnit intr-o seara la o terasa cu „stuf” (undeva in zona in care este BIBI astazi) in compania Danei (fosta Cojocaru), a Ioanei (fosta Dumitrescu) si a unei sticle de Chardonnay, multumit ca tocmai ma imprietenisem si dansasem langa masa cu un tip care pretindea ca este din Suceava (bineinteles, beat crita fiind, m-am dat si eu tot sucevean – oricum a doua zi mi-am dat seama ca este localnic si ca are un gratar la care vinde mici in curtea vis-a-vis de statia de microbuze!) cand deodata (ghici!) m-a palit cacarea. le-am lasat pe fete singure si m-am indreptat spre locul in care era cea mai apropiata buda, undeva prin zona in care este nowadays „salsa” (predestinat loc). din pacate, cred ca era si singura buda din vama, pentru ca am asteptat la o coada imensa. in fine, vine si randul meu, nu mai e loc de politeturi aici, ignor fetele chinuite si miloage ale celorlalti care erau in spatele meu si trec barbateste pragul cutiei de lemn. eeei, aici sunt REGE. nu mai sunt nici hippie, nici arhitect, nici intelectual sensibil si rafinat, ci doar un OM care se caca. o muzica dulce se aude de afara, iar eu plutesc pe orbita stand pe vine deasupra gaurii din podea, cu tot cu sandramaua in cosmos, asemenea lui Dorothy din „Vrajitorul din Oz”. screaaach! (sare discul) de vreme ce am terminat, poate ar fi timpul sa ma sterg acum. pun in palma un petec din putina hartie pe care o aveam la mine si cu un gest larg, descriu o traiectorie circulara spre buci. in loc sa ma sterg la cur, insa, din cauza pozitiei mele prea aproape de cota zero, matur cu mana tot rahatul care zacea pe jos. zambesc in sinea mea, gandindu-ma la faptul ca deh! sunt baiat de bloc, obisnuit cu o buda normala, nu ca asta turceasca si in timpul care ma sterg pe mana, pe palma si intre degete cu hartie, numai bine uit cu desavarsire ce tocmai s-a petrecut. pun in palma un petec de hartie si cu un gest larg, descriu o traiectorie circ
ulara spre buci. bineinteles, in loc sa ma sterg la cur, matur cu mana tot rahatul care zacea pe jos. eeeh imi zic in gand „asta este un moment de cotitura”. ce fiinta de pe lumea asta nu invata nimic din experientele neplacute ale trecutului? dupa ce te curentezi o data, sufli si in iaurt. ce naiba, doar s-a intamplat abia acum… 20 secunde??? brusc, am avut o revelatie: ridic incet mana in fata ochilor si parcurg cu privirea toata mizeria, pusa in valoare de cele cateva fire de lumina care patrundeau din exterior printre scandurile cocioabei. cutremurator! se evidentiau clar cateva feluri diferite de cacat, abandonate probabil de diferiti vamaioti: cacat negru pe degetul mare, cacat uscat si deschis la culoare in palma, cacat roscat si lucios pe cele 2 degete cu care arati „victorie”, cacat cu bule pe lateralul mainii, cacat care se scurge umed ca un melc la incheitura si un motz de cacat albastriu pe degetul mic! hopa! s-a miscat?! mda. voi fi mai atent data viitoare. care data viitoare, ca nu mai am hartie!!! ce sa fac acuma? dilema: sa ma steg in continuare la cur, sau sa ma sterg pe mana? nu imi ajunge o unitate de hartie pentru amandoua… un proces logic efectuat in aceeasi pozitie „pe vine” (vezi „ganditorul de la vama veche”) m-a condus evident spre concluzia ca trebuie sa ma sterg totusi la cur (pentru a nu murdari blugii), urmand ca inainte de a ma intoarce la masa unde ma astepta sticla de vin, sa fac o tura pe la dusuri pentru a curata restul. zis si facut: ma sterg, ies afara, cu mana mustind a cacat fac politicos semn urmatorului sa intre si ma indrept spre dusuri. pe drum, intr-un loc pe care nu mai pot sa-l precizez astazi, imi iese in cale o terasa cu o masa de biliard (sa fi fost reala oare?) si (iarasi) am de ales: sa ocolesc terasa sau sa o parcurg, mergand printre cei cativa smekeri care jucau. normal, ma hotarasc pentru varianta fara devieri inutile si ma indrept pe 7 carari spre terasa numai ca deodata POC! zb-d-d-d-d… ma trezesc pe spate la pamant, cu o senzatie ciudata de durere… la gat. ridic capul si ma uit cum cei cu tacurile se holbeaza intepeniti la mine si incerc sa baigui „ma scuzati baieti… nu am vazut cablul…!) insa spre surprinderea mea nici unul din ei nu baga in seama cablul (vibrand inca) din cele 4 cu care era ancorata prelata terasei, singurul vinovat pentru rotatia de 180 mea de grade in aer. ma astept oricand la un tac in cap, insa ma baga in totala ceatza remarca lor pasiva si trista: „da’ cu MASA ce-ai avut?„. intorc ingrozit privirea spre masa si raman mut: pe postav, pe rama metalica si pe suprafata laterala a mesei – 5 dungi paralele maronii, care coborau serpuitor, in cautarea disperata a unui punct de sprijin…